ANALIZĂ // Lumea trebuie să se pregătească pentru o creștere nouă, NEMAIVĂZUTĂ a preţului la petrol. Criza energetică se va agrava și mai mult

Petrolul rusesc sancționat de Occident va fi greu de înlocuit pe piața mondială, producția având deja perspective sumbre, arată o analiză Financial Times, transmite observatornews.ro.

Directorul executiv al JPMorgan, Jamie Dimon, crede că prețul petrolului ar putea ajunge la 175 de dolari pe baril în cursul acestui an. Jeremy Weir, șeful Trafigura, companie care se ocupă cu transportul de minerale și produse petroliere, e de părere că prețul petrolului ar putea atinge o curbă ”parabolică”. O astfel de mișcare pe piețe înseamnă o creștere bruscă de preț la niveluri nemaivăzute până acum, relatează FT.

Energy Aspects, o firmă de consultanță pentru companiile energetice, susţine că în prezent ne confruntăm cu ”probabil cea mai optimistă piață de petrol care a existat vreodată (n.red - cu prețuri în creștere)”. Și Goldman Sachs crede că prețul petrolului va ajunge în medie la 140 de dolari pe baril în al treilea trimestru al acestui an.

Ar fi tentat să ignorăm acest val epidemic de declarații despre creșterea prețului la petrol, care a ajuns deja la 120 de dolari pe baril, ca fiind o poziționare din partea băncilor și a traderilor. Cei cu memorie bună își amintesc de cum în ajunul crizei financiare, petrolul a ajuns la 147 de dolari pe baril, iar banca Goldman aplauda evoluația prețului, care însă s-a inversat rapid pe măsură ce economia s-a înrăutățit.

De Crăciun în 2008, petrolul era la 40 de dolari pe baril, totuși bonusurile câștigate atunci de unii traderi de energie de pe Wall Street au devenit legendare. Deși, de obicei, este justificat să ai o doză de scepticism în legătură cu previziunile de preț, la o scurtă analiză a pieței de petrol îți dai seama că aceste declarații despre majorarea prețului par bine întemeiate de această dată.

Criza energetică, începută prin reducerea livrărilor de gaze naturale ruseşti către Europa, şi răspândită la restul mărfurilor după invadarea Ucrainei, este departe de a fi încheiat. Cel mai probabil se va înrăutăți înainte de a se îmbunătăți şi va avea ramificații grave pentru o economie mondială deja afectată de inflație.

Problema cheie este una simplă: nu există suficient petrol. În plus, având în vedere că producţia de petrol rusesc este afectată de sancţiuni şi că acest ţiţei iese din ce în ce mai greu pe piață, sunt temeri legitime că oferta ar putea scădea şi mai mult.

UE a interzis la începutul lunii petrolul rusesc transportat pe mare forțând Rusia să-și expedieze țițeiul pe distanțe tot mai mari către cumpărători dispuși să închidă ochii la acțiunile Kremlinului în Ucraina. India și China au achiziționat gaze și petrol la prețuri reduse după ce mulți cumpărători din Europa s-au autosancționat. Dar, pe măsură ce cresc volumele de petrol rusesc trimis în alte țări, apar întrebări cu privire la capacitatea și disponibilitatea rafinăriilor din Asia de a le prelua în continuare.

Marea provocare este spectrul interzicerii asigurărilor în UE și Marea Britanie pentru navele care transportă petrol rusesc. Asta ar bloca efectiv Rusia pe piețele principale de petrol, lăsându-i opțiuni reduse pentru transport. Petrolierele nu trebuie doar să asigure mărfa scumpă, ci și eventuale datorii, cum ar fi scurgerile, cum s-a întâmplat în cazul Exxon Valdez, cu costuri de curățare de miliarde de dolari.

Potrivit unui expert în domeniu, majoritatea porturilor importante pur și simplu nu vor accepta petroliere fără asigurare de despăgubire, o piață care este dominată de Marea Britanie și UE. Acesta estimează că în cel mai bun scenariu scăderea producției de petrol rusesc se va dubla la aproximativ 20% față de nivelul de dinainte de invazie, adică 2 milioane de barili pe zi până la sfârșitul anului.

Însă, producția Rusiei ar putea scădea mult mai mult. Agenția Internațională pentru Energie prezice o scădere de 3 milioane de barili zi – echivalentul întregii producții din Kuweit. Acest potențial deficit nu va fi ușor de înlocuit. Guvernele occidentale au profitat deja de rezervele strategice, eliberând aproximativ 1 milion barili pe zi de la invadarea Ucrainei incoace. Dar asta nu a făcut decât să tempereze creșterea prețurilor, nu a inversat-o și nu poate continua la infinit.

Singurele țări cu o capacitate de producție semnificativă sunt Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, dar nici ele nu pot pompa nelimitat. Producția Arabiei Saudite se apropie de 11 milioane barili pe zi după ce a acceptat să o accelereze ușor. Însă un milion de baril în plus pe zi ar împinge producția către un teritoriu neexplorat. Ar însemna o împovărare a exploatări petroliere dacă ar trebui să fie menținută o perioadă mai lungă de timp.

Şi alți membri OPEC se luptă să stimuleze producția până la nivelurile de dinaintea pandemiei, după ani de administrare proastă și investiții insuficiente. Este incert şi bâlbâit şi un potențial acord nuclear al SUA cu Iranul care ar putea aduce noi barili de petrol pe piaţă.

Creșterea în spirală a prețurilor la alimente riscă proteste în multe țări producătoare de petrol şi amenință și mai mult aprovizionarea în lume. Marii producători de petrol din Occident ezită să crească investiţiile. Chiar dacă au ignorat presiunea de a trece la energie verde, va fi nevoie de ani până vor da drumul la dezvoltările mari din afara zonei de șist din SUA.

Dacă oferta este profund afectată, cererea ar trebuie să echilibreze piața. Însă guvernele au decis tăieri de taxe neinspirate la preţul combustibililor care au susținut consumul, în timp ce oamenii frustrați faţă de întreruperile cauzate 2 ani de Covid-19 sunt dispuşi să plătească la pompă.

China se redeschide. Oamenii zboară din nou cu avionul. Cererea merge în direcția greșită. Toți acești factori indică o creștere a prețului petrolului până la un nivel care să reducă consumul, probabil prin declanșarea unei încetiniri economice suficient de mare pentru a reduce cererea. Cu alte cuvinte, o recesiune pentru multe economii.

Factorii politici ar putea încuraja economisirea, prin măsuri precum scăderea limitelor de viteză sau reintroducerea taxelor. Dar dovezile sugerează că preferă să se îndrepte spre dezastru decât să-i supere pe șoferi. Le mai rămâne de sperat ca atunci când petrolul se va ieftini din nou, votanţii vor avea în continuare un loc de muncă la care să conducă.