Unionismul în campanie electorală

Contre-jour // Indiferent de viteza cu care vom reuși să clădim „cărămizile” viitorului nostru comun, discuția despre Unire nu poate fi interzisă

O temă în campaniile electorale din România și din R. Moldova este unionismul. Dacă în Basarabia subiectul este abordat cu discreție, niciunul din partidele proeuropene parlamentare nu-și asumă pe față obiectivul unionist, în România toți candidații la președinție vorbesc despre Unire ca despre un punct esențial al programului lor. Mesajele pe care le lansează în Republica Moldova îi vizează, în primul rând, pe basarabenii cu pașaport românesc, care vor fi așteptați la urne în cele două tururi de scrutin – pe 2 și 16 noiembrie.

Însă apelurile unioniste sunt receptate nu numai de românofili, ci și de cercurile moldoveniste, antieuropene și antiromânești, care și-au făcut din „suveranitate” și „statalitate” niște vaci sacre. Astfel ia naștere și este amplificat până la absurd un fals pericol: imperialismul românesc. Deși adevărata amenințare la adresa securității și independenței R. Moldova vine din partea Rusiei. Numai reaua-credință te-ar împiedica să recunoști acest lucru.

Socialistul Dodon, cel care a traversat R. Moldova cu rockeri și trubaduri sovietici, iar acum poartă moaște de sfinți ruși prin republică în căutare de voturi, este una din trompetele cele mai stridente care „denunță” unionismul românesc. Dacă prim-ministrul Iurie Leancă s-a fotografiat alături de premierul român Victor Ponta, cu ocazia donării celor o sută de autobuze pentru școlile din Republica Moldova, a fost suficient ca să fie etichetat „unionist”. Pentru că – ține minte Dodon – Ponta a vorbit despre Unire la Alba-Iulia, deși între timp premierul român și-a nuanțat declarațiile, afirmând că Unirea se va realiza în cadrul Uniunii Europene și, dacă se va face, va fi un act democratic, cu participarea poporului de pe ambele maluri ale Prutului, în niciun caz o anexare, cum procedează Rusia.

Mesajele unioniste din România provoacă și dezaprobări mai ponderate, care invocă de asemenea „suveranitatea” și „statalitatea” R. Moldova, dar puse în legătură cu integrarea europeană. Într-un comunicat recent, Partidul Democrat pledează pentru relații bune cu România, dar precizează totodată că mesajele unioniste (este vizată în special Elena Udrea) „tensionează atmosfera din societate și pot genera reacții radicale contrare, de care nimeni nu are nevoie”.

Pentru a clarifica lucrurile, ar trebui să ne întrebăm ce s-ar întâmpla cu democrația și cu drepturile omului în cazul în care R. Moldova și-ar pierde independența în favoarea Estului sau Vestului?... Proiectul anexionist al Rusiei înseamnă lichidarea valorilor democratice, instaurarea unui regim polițienesc – este exact situația din Crimeea ocupată de Putin! –, ca să nu mai vorbim de soarta limbii române. Unirea cu România ar aduce R. Moldova în cadrul unui proiect mult mai avansat din punct de vedere democratic și al statului de drept, asigurat de apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO.

În realitate, fluturarea steagului unionist pe timp de alegeri reprezintă o goană indecentă după voturi. Prezidențiabilii români câștigă pe sentimentele pozitive, iar unii politicieni moldoveni pe sentimentele negative pe care aceleași sloganuri le trezesc în Basarabia. Or, Unirea se face prin investiții economice, burse de studii, poduri peste Prut, căi ferate, conducte de gaz, linii electrice interconectate, biblioteci, presă, teatru, reviste literare etc.

Indiferent de viteza cu care vom reuși să clădim „cărămizile” viitorului nostru comun, discuția despre Unire nu poate fi interzisă. Pentru că trăim în democrație.