Puterea votului. Un neamț pentru România

Contre-jour

Ziua de 16 noiembrie 2014 a arătat ce poate face un popor când își exercită, exigent și responsabil, votul democratic. Klaus Iohannis a reușit să recupereze cu brio handicapul de 10% care îl separa de contracandidatul său Victor Ponta după primul tur al alegerilor prezidențiale și să mai adauge, surprinzător, la zestrea sa alte 14-15%. Se va discuta mult, de aici încolo, dacă a fost un vot pro-Iohannis sau unul mai degrabă împotriva lui Ponta și a partidului său, PSD, care guvernează autoritar în România, dar ceea ce se poate afirma cu certitudine este că prezența numeroasă la vot a românilor, una din cele mai mari din ultimii 25 de ani, atât în țară cât și în diasporă, semnalează o schimbare de atitudine, o maturizare a națiunii române.

Oricât de sceptice și rezervate au fost predicțiile și comentariile de dinaintea celui de-al doilea tur de scrutin, care nu-i dădeau mari șanse candidatului Alianței Creștin Liberale – acesta având și handicapul că nu era foarte spectaculos în aparițiile sale televizate și în confruntările electorale –, votul popular a spulberat rezistența, perfidia și întregul angrenaj propagandistic al sistemului. S-a demonstrat că Internetul, rețelele de socializare sunt o armă redutabilă împotriva dominației televiziunilor oligarhice sau de partid. Mobilizarea și mai ales vocile cu autoritate de pe Internet au contracarat prin scurte postări și luări de atitudine zecile de ore de talk-show-uri otrăvite, cu baroni aroganți în studio și cu propagandiști plătiți, căutând să năucească cu poliloghia lor deșănțată publicul român.

Dar ceea ce pare să fi fost lovitura decisivă în aceste săptămâni de campanie de dinaintea turului II a fost proasta, catastrofala organizare a alegerilor în afara țării. Și mai ales tentativa guvernanților și a miniștrilor care s-au succedat în posturi-cheie de a nu remedia deficiențele vizibile cu ochiul liber ale procedurii de vot, de a nu anticipa o și mai mare prezență a electoratului român la turul II, ca replică la comportamentul sfidător al guvernanților care au recurs la cele mai dezonorante manevre și subterfugii pentru a îngrădi dreptul la vot al românilor din afara țării.

Afluxul masiv, absolut impresionant al românilor din diasporă a fost provocat chiar de guvernanți, pentru că în cazul unei bune organizări alegerile din 2 și mai ales din 16 noiembrie ar fi fost mai degajate, n-ar fi existat încrâncenarea, obstinația românilor de a sta la coadă, ore în șir, pe o vreme rece și ploioasă în multe capitale din Europa. A fost o confruntare a celor plecați cu Guvernul propriei țări, care le-a dat semne clare că nu-i respectă și-i preferă pierduți în lume, buni de trimis bani acasă, dar nedoriți la vot, pentru că sunt prea exigenți, pentru că au prea multe pretenții față de clasa politică, după ce aceasta, prin modul cum a guvernat, i-a forțat să părăsească țara, să-și caute o pâine și un rost în străinătate.

Slaba organizare a votului în afara țării, trebuie spus, nu este o „achiziție” de ultimă oră a guvernelor de la București. Această atitudine deplorabilă, revoltătoare față de cetățeni durează de decenii. Basarabenii au făcut de mulți ani și la mai multe scrutine exercițiul umilitor de a sta în cozi interminabile. Prezența masivă – cea mai numeroasă prezență la vot a basarabenilor de când și-au regăsit identitatea românească în acte și au căpătat dreptul juridic de a participa la treburile Țării (aproape 36 de mii de alegători, ieri, 16 noiembrie!) – arată că românii dintre Prut și Nistru nu sunt o simplă masă de manevră sau o cantitate neglijabilă, că au opțiuni politice, că sunt atenți și exigenți cu discursul politic. Câștigarea simpatiei lor de către clasa politică din România reprezintă o miză importantă.

Trăgând linia, o primă concluzie „la cald” a alegerilor românești ar suna așa: totul este în mâna electoratului. Oricâtă manipulare ar face partidele și oligarhii arondați lor (sau viceversa… mă refer la arondare), nimeni nu-ți poate lua PUTEREA VOTULUI atunci când ai pășit cu buletinul în mână în cabina cu draperie. Acesta este miracolul democrației: nimeni nu-i dinainte învingător și, mai ales, nu pot spera să învingă cei care sfidează bunul-simț și își batjocoresc propriii cetățeni.

De-acum încolo, important e ca lecția românească de la alegerile prezidențiale din 2014 să fie însușită și urmată pe 30 noiembrie și de alegătorul basarabean. Cu sau fără cetățenie română.