„Galeria” pro-rusă pe micul ecran

Contre-jour

E interesant să urmărești în aceste săptămâni prestația comentatorilor și analiștilor politici de la Chișinău, percepuți ca suporteri ai Rusiei. Cum faptele agresorului în Ucraina sunt prea evidente și solidaritatea opiniei publice mondiale împotriva Moscovei este zdrobitoare, propagandiștilor pro-ruși le vine tot mai greu să salveze aparențele. Tipologia lor îmi pare un antrenant obiect de studiu.

Astfel, comentatorul inflexibil susține că nu vede nimic deosebit în ceea ce se întâmplă acum, pentru că, dacă am uitat cumva, vrăjiți de refrenul occidentalilor, Rusia este o supraputere și poate chiar are dreptul să dicteze, așa cum fac și alții. „Expertul” cu pricina este simpatizant comunist, adept fervent al Uniunii Vamale și al „parteneriatului secular” cu Rusia. Nu ezită, îi face chiar plăcere, sfidând bunul-simț, să-și afișeze disprețul față de tot ce este românesc.

O altă „partitură” pro-rusă e ceva mai temperată. Vorbitorul încearcă să găsească o legitimare pentru agresiunea rusească. Ce vreți? Moscova își apără interesele în fața extinderii Uniunii Europene și NATO. Occidentul a fost prevenit, dar în ciuda bunăvoinței cu care i s-a explicat situația și a cedărilor pe care le-a făcut Rusia după 1991, acesta a continuat să-și exporte „dubioasele valori” în spațiul slav ortodox. Conflictul era iminent. Faptul că Rusia are, în sfârșit, un conducător de anvergura lui Putin, patriot și curajos, doar a grăbit momentul adevărului.

În talk-show-urile dedicate evenimentelor din Ucraina îl găsim și pe analistul filorus mai nuanțat și mai sofisticat, cu o română bună și cunoscător de engleză, care nu-și permite un discurs contondent, având așa un sentiment al rușinii și al inadecvării. Dar pentru că trebuie să-și facă „numărul” și să mai taie din avântul colegilor de platou, declarați pro-români și pro-occidentali, se agață oportun de vreo formulare a lor mai nefericită, mai stridentă. Replica sa, așadar, nu va fi o pledoarie fățișă pentru Moscova, ci un soi de cenzură stilistică, un „comentariu la comentariu”, cu un substrat subversiv, având menirea să ridiculizeze calitatea intelectuală a oponenților săi, să le „dezumfle” indignarea antiimperialistă.

Apoi, tipul comentatorului care schițează inițial o sinceră nedumerire, de om echidistant, față de gestul lui Putin de a anexa Crimeea, pentru că peninsula era oricum în stăpânirea Rusiei și flota avea contract de staționare până prin 2050. Analistul nu știe ce rațiuni au stat la baza acestei decizii „exagerate”, vom afla mai târziu, atunci când arhivele vor oferi mai multe detalii. Și pentru că doar cu această „mirare” ar părea inconsistent, omul nostru vorbește despre eșecul pe care l-a suferit Ucraina ca stat independent. Ce clasă politică mediocră a avut în acești ani! Corupția la Kiev este înspăimântătoare, ați văzut cât a furat Ianukovici și cum și-a făcut averile Timoșenko. Din cauza oligarhilor, și în R. Moldova am putea avea, la toamnă, o revoluție populară, un EuroMaidain, poate chiar o intervenție punitivă a Rusiei!... Această ultimă exclamație a sa încununează scenariul confuziei. Sensul protestului ucrainean este înlocuit cu o tulbure agendă proprie, care sugerează că decât un ipocrit și corupt regim pro-european, mai bine o „dictatură sănătoasă” ca în Rusia.

Cam acestea ar fi solourile televizate ale „galeriei” pro-ruse din R. Moldova care ne intră, seară de seară, în casă. Varietatea vocilor este, până la urmă, un semn al libertății de expresie.