Ce mai fac scriitorii?

Contre-jour

E o întrebare care mi s-a pus, în ultimii ani, cu diverse ocazii și pe mai multe tonalități: ușor sfidător, cu un interes sincer sau afișând o curiozitate formală, plictisită, pentru că, nu-i așa, ce mai pot face niște scriitori în R. Moldova? Le răspund că scriitorii își scriu propriile cărți și le redactează pe ale altora - există o meserie care se cheamă editor. Și tot scriitorii, oricât de șocant ar părea, scriu la ziare și reviste despre viața pe care o trăim. Cei mai apreciați editorialiști din presa noastră sunt scriitorii: Nicolae Negru, Petru Bogatu, Mircea V. Ciobanu, Constantin Tănăse, Vitalie Ciobanu, Nicolae Dabija… Scriitorii colaborează sau chiar sunt angajați la televiziuni (Constantin Cheianu, Vsevolod Ciornei) și la radio (Iulian Ciocan, Emilian Galaicu-Păun)…

Da, recunoaște interlocutorul meu, știe, dar oricum e altfel, nu-i ca înainte. Termenul de comparație strivitor pe care-l are în memorie sunt Adunările Naționale și scriitorii-tribuni, care înflăcărau masele la începutul anilor '90. Atunci a fost „magistral” - e neologismul pe care îl folosește frecvent. Scriitorii de azi, cei mai tineri, nu se văd, lumea nici n-a auzit de ei…

N-a cumpărat de mult o carte de literatură artistică a unui autor de la noi. E medic, câștigă bine, are deplasări în străinătate și, când revine, îl apucă așa o poftă de citit și îmi spune să-i recomand ceva valoros, că vrea să simtă și altceva, vrea „să se încarce spiritual”. Chiar așa: „să se încarce spiritual”. Îi recomand cu plăcere niște titluri, dar îl avertizez să nu mizeze totul pe o carte – eu citesc de când mă știu și, cu toate acestea, mă simt mereu cu „bateriile” descărcate. Cunoștința mea, medicul, e cititorul ocazional, ceremonios: când cumpără o carte vrea să se știe și consultă neapărat surse sigure, niște experți într-ale literaturii, să nu greșească. Din păcate, pofta de lectură îi vine cam rar, dar neapărat cu același ritual – „vrea să simtă altceva, să se încarce spiritual”. Nu mă supăr și reiau cu aceeași răbdare și înțelegere încurajatoare recomandările de lectură.

***

Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a omagiat, în cadrul unei tradiționale Gale a Premiilor, laureații pe anul 2013. Un juriu, din a cărui componență au făcut parte critici valoroși și exigenți - Andrei Ţurcanu (președinte), Eugen Lungu, Valentina Tăzlăuanu, Maria Şleahtiţchi, Alexandru Burlacu, Adrian Ciubotaru, Lucia Ţurcanu -, a premiat cele mai bune cărți ale unor scriitori basarabeni, apărute anul trecut la edituri din Basarabia și România. La poezie a câștigat Nicolae Popa cu volumul Elegiile Casei Scriitorilor, dar la fel de valoroase sunt și celelalte două titluri din lista scurtă a nominalizărilor: Silvia Caloianu (Narcotango), Margareta Curtescu (Iubirea altfel). Două sau chiar trei premii la poezie, după părerea mea, n-ar fi fost o surpriză și nicio favoare făcută cuiva, ci doar o jubilație a valorii. Însă decizia și alegerea juriului trebuie respectată. Cei care au citit cărțile și văd altfel lucrurile pot comenta. Dacă la poezie juriul a fost exigent, la proză a fost hiper-exigent: n-a premiat nicio carte de proză (autorii nominalizați: Ghenadie Postolache - Elegia unui picaj; Anatol Moraru - Confidenţa unui loser; Dumitru Crudu - Un American la Chişinău). Subtilitatea judecății critice a juriului a triumfat la… critica literară – două premii acordate: Mihai Cimpoi, Dicţionarul enciclopedic Eminescu, și Grigore Chiper, Poezia optzecistă basarabeană.

Rockul, Norocul & noi, cartea semnată de Mihai Ştefan Poiată, a câștigat la categoria „Eseu, publicistică, memorii”.

Premiul pentru Debut l-au luat Maria Pilchin, cu o carte de critică - De mână cu Marele Joker - și Alexandru Cosmescu - Un spaţiu blând care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa (versuri).

Vasile Romanciuc, cu volumul Am un nume frumos, a obținut Premiul la categoria Literatură pentru copii.

Romanul-fapt Pe mine mie redă-mă, de Serafim Saka, a fost distins cu Premiul Special al juriului. O apariție editorială întru totul remarcabilă, care poate fi considerată Cartea Anului în Basarabia.

Am enumerat aceste titluri de carte ca o recomandare ce acoperă momentul literar actual în Basarabia. E o listă pe care o puteți completa cu volumele premiate de Uniunea Scriitorilor din România. În acest fel veți întregi peisajul literaturii naționale la 2013 – anul editorial care a intrat în atenția juriilor de specialitate.

***

Consiliul Uniunii Scriitorilor a acordat și în acest an mai multe premii și burse literare. Lista e lungă și meritorie: Leo Butnaru, Vlad Zbârciog – Premiul pentru Excelență; Nicolae Spătaru - Premiul Relații Culturale; Zinaida Cenușă, Nicolae Răileanu, Boris Schițcho, Ghenadie Postolache – Premii Speciale.

Premiul Opera Omnia, cel mai consistent din punct de vedere financiar, i-a fost atribuit lui Nicolae Esinencu, autor prolific și polivalent (proză, poezie, scenarii de film…). Iată o mostră din poezia lui Nicolae Esinencu, ilustrând teribilismul, stilul simplu, neelaborat al acestuia, dar de o eficiență… garantată la public:

Disciplină mondială

Am văzut un străin

Bătând un rus

Cu bomba-n cap:

De unde ai luat-o?

De ce-o porți cu tine?

Unde vrei s-o arunci?

Tu n-ai tată?

Tu n-ai mamă?

Tu n-ai copii?

Tu nu vezi că lumea ară?

Tu nu vezi că lumea seamănă?

Poc!

Și rusul fuge,

Dar străinul nu se lasă:

Pentru ce-ți trebuie

Să-ți mărești hotarele?

Pentru ce-ți trebuie

Să unești popoarele?

Iar vrei Uniune Sovietică?

Iar să umblăm

Cu căciulă de petică?

Stai că-ți dau eu ție Uniune!

Poc! Poc!

De ce nu ari?

De ce nu semeni?

Iar eu să muncesc

Și tu să cânți

La balalaică?!...

(Din volumul „Disciplină mondială”, ART & X, Chișinău, 1995)

***

Gala Premiilor de la Uniunea Scriitorilor s-a bucurat de o atmosferă mai specială, asigurată de un cvartet de coarde, care a interpretat partituri clasice, tangouri și valsuri… O idee inspirată a organizatorilor: muzica a reușit să ritmeze o manifestație care, așa cum se întâmplă la noi, mai păcătuiește prin lungimea discursurilor.

La eveniment n-au lipsit politicienii, unii dintre ei. Vlad Filat, președintele PLDM – cel care a contribuit financiar și în acest an la sponsorizarea premiilor literare – a spus că integrarea europeană a Moldovei nu se poate lipsi de angajamentul scriitorilor. Alți invitați de seamă - Mihai Șleahtițchi, consilier prezidențial, și Leonid Bujor, consilier al prim-ministrului -, au vorbit despre valoarea literară a unor confrați și despre meritele lor în ce privește promovarea în străinătate a literaturii basarabene.

Cum suntem într-un an al alegerilor parlamentare, probabil că semnele de prietenie din zona politică față de Uniunea Scriitorilor se vor înmulți. PD-ul, e de presupus, își va trimite emisari care nu au probleme cu limba română, iar PL-ul și, mai ales, primăria capitalei, va înțelege că Uniunea Scriitorilor este o asociație națională, o instituție de prestigiu cu care se cuvine să colaborezi.