Asia-Tunel, proiectul secolului

Contre-jour

Dacă alegerile s-ar decide în urma numărului de postări pe bloguri, pe Facebook și în baza mitingurilor cu pensionari „motivați”, atunci Partidul Socialiștilor (PS), condus de Igor Dodon, ar intra ușor, chiar triumfător în Parlament. Pe blog și pe rețelele de socializare, dar și în sondajele de opinie plătite și difuzate de Dodon, PS-ul atinge uneori și 6%. Fascinant! Doar că recentul sondaj de opinie al Centrului de Cercetări Sociologice din Moldova situează Partidul Socialiștilor în marja de eroare, cu 1,3%. O adevărată tragedie pentru Dodon și partidul său, care se agită mult și fără spor. Societatea moldovenească și-ar fi dorit poate un Partid Socialist, cu adevărat european, care să nu aibă reflexe antiromânești și să se gândească la „oamenii muncii”, însă Dodon nu-și poate depăși condiția de fost combatant comunist (deși Voronin i-a prins eticheta de „trădător”).

PS-ul a involuat, așadar, de la un partid care miza pe politici sociale, dispus să negocieze în numele depășirii unor crize politice – vezi alegerea președintelui Timofti –, spre un partid moldovenist extremist, „topit” după Rusia și ahtiat de federalizarea R. Moldova. Ultima înfățișare publică a lui Dodon și a partidului său este o pledoarie „talibană” pentru ortodoxism, care trebuie introdus și în Constituție pentru a ne salva specificul național într-o Europă care le-a pus gând rău moldovenilor.

Dodon vorbește înflăcărat despre valori, moralitate și speranță, stând alături de una dintre fețele odioase ale ortodoxismului local – episcopul Marchel.

***

Dacă accederea în Parlament ar fi câștigată printr-un concurs al panourilor cu imaginea șefului de partid răspândite prin Chișinău și prin orașele republicii, Renato Usatîi i-ar surclasa fără emoții pe concurenți. În drumul meu de la Ciocana spre Centru, Renato Usatîi mă privește tocmai de pe patru panouri enorme. O imagine copleșitoare. Cea mai lungă „întâlnire vizuală” cu faciesul prosper al „gastarbeiter-ului de succes”, cum se autodefinește Renato, se întâmplă la intersecția de lângă Procuratura Generală, acolo unde se formează mereu ambuteiaje sufocante. Exasperat, îți zici în acele momente că poate „ochelaristul” de pe panou va rezolva coșmarul ambuteiajelor. Pe scurt, o imagine obsesivă cu Renato, precum cea a doctorului T. J. Eckleburg din „Marele Gatsby”, romanul lui F. S. Fitzgerald. Asta pentru a face o trimitere culturală.

Din păcate pentru Renato și „Partidul nostru”, cum i-a zis el, construcția sa politică se plasează în marja de eroare, cu 1,3%. Partidul n-a fost înregistrat la Ministerul Justiției, poate pentru că Renato nu s-a gândit să facă vreun cadou și acestui minister (un submarin, un portavion?), după ce dăruise poliției de la Fălești un automobil. Cum spunea cineva, tracasat de optimistul afacerist, omniprezent în oraș: „Renato degeaba!”.

***

Cele două partide pe care le-am numit, angajate să pledeze pentru Eurasia lui Putin, interpretează, după toate aparențele, un cântec demult învățat, căruia nu-i mai aduc corecturi de tonalitate, în funcție de ce se întâmplă în preajma R. Moldova. Rusia și Ucraina s-au despărțit, se pare, definitiv. Ce colaborare fructuoasă - pe apă, în aer și sub pământ - mai poate fi între R. Moldova și Rusia, dacă de pe traseu lipsește Ucraina?... Cred că cei doi, Dodon și Usatîi, la forța pe care-o etalează, ar trebui să construiască urgent un „Asia-Tunel” spre Est. Proiectul secolului.