Unde a fost amplasată prima POȘTĂ din Chișinău

EVOLUȚIE // De la caii de poștă, răvașele scrise de mână și până la scrisorile electronice, serviciile poștale au evoluat considerabil în ultimii ani

Chiar dacă tehnologiile moderne au simplificat modalitățile de comunicare la distanță, iar scrisorile scrise de mână nu mai sunt atât de solicitate, poșta este unul dintre serviciile din Chișinău care are o istorie și o evoluție impresionante.

Deși clădirea primei poște din Chișinău nu s-a mai păstrat, istoricii ne spun că aceasta s-a aflat pe strada Gavriil Bănulescu-Bodoni din capitală. „Se presupune că se afla pe strada G. B. Bodoni, în zona Catedralei. Clădirea a fost distrusă în timpul războiului și nu a mai fost reconstruită. În acel loc au fost construite alte clădiri”, susține arhitectul și doctorul în studiul artelor, doamna Tamara Nesterov.

Căruțe și cai de poștă

După cum se arată într-o lucrare scrisă de Ion Dron, pe vremuri, serviciul de poștă, transportul călătorilor, al corespondenței și curierilor se făceau cu căruțe și cai de poștă. Stațiile de poștă, numite „menziluri”, adăposteau călătorii și le ofereau posibilitatea să schimbe caii. Acest serviciu era condus de un „căpitan de poștă”, iar căruța de transport se numea „poștalion”.

După cum scrie posta.md, reorganizarea modernă a poștei a fost realizată în 1867 de către Carol I, iar timbrele poștale pentru corespondență au fost introduse mai întâi în Moldova, în 1858, apoi în Țara Românească. Clădirea poștei din Chișinău, însă, a fost construită mult mai devreme, în anul 1842. În anii 1800, transportarea corespondenței expediate peste hotarele Basarabiei depindea de orarul stabilit de Oficiul poștal de frontieră din Dubăsari, iar plata pentru greutate, asigurare și ștafetă se efectua în „piaștri”.

În 1816, Expediția poștală din Chișinău a fost transformată în Oficiu Poștal Regional, condus de „postmeister”. În corespundere cu prevederile Regulamentului organizării administrative a Basarabiei, adoptat de împăratul Alexandru I la 29 aprilie 1818, la Chișinău urma să funcționeze Oficiul Poștal Regional, iar în ținuturi - expediții poștale. Astfel, în anul 1851, în provincie erau în total 50 de stații de poștă, printre care: Bălți, Tighina, Ismail, Leova, Reni, în timp ce astăzi, oficii poștale există în toate sectoarele din Chișinău și în toate localitățile din țară.

Serviciu poștal și telegrafic

Primele mărci poștale adezive erau numite convențional „Cap de bour” și au fost puse în circulație la 22 iulie 1858, pe desen fiind reprezentat un cap de bour, cornul poștal, o stea cu cinci colțuri și inscripția cu caractere chirilice „Porto Scrisori”, se arată pe site-ul oficial al Poștei Moldovei.

La 29 august 1864, Regele Alexandru Ioan Cuza a aprobat comasarea serviciului poștal cu cel telegrafic, iar prin ordonanța din 3 decembrie 1865 a promulgat prima lege de organizare poștal-telegrafică. După votarea de către Sfatul Țării a actului unirii Basarabiei cu România, Ministerului Căilor de Comunicație, Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor i s-a schimbat denumirea în Directoratul Lucrărilor Publice.

La 28 august 1945, Școala de meserii nr.1 din Chișinău a fost dată în proprietate Direcției Împuternicitului Comisariat Popular al Telecomunicațiilor, care a transformat-o în școală profesională de telecomunicații, iar din 16 februarie 1955 a fost instituit Ministerul Telecomunicațiilor al R.S.S.M. care cuprindea în structura sa și Secția poștală, iar la 20 decembrie 1956 a fost dată în exploatare clădirea cu trei nivele a Secției de transportare a corespondenței pe calea ferată, situată în preajma gării.

Scrisori cu avionul, trenul, automobilul și bicicleta

După cum ne arată datele istorice, la sfârșitul anilor ’50, începutul anilor ’60, ziarele republicane erau transportate cu avionul în 12 centre raionale și două oficii poștale, Basarabeasca și Târnova. În alte 21 de centre raionale, transportarea se efectua cu automobile și numai în două centre raionale, Călărași și Ungheni - cu trenul.

Un alt mijloc de transport era și bicicleta. Pe parcursul anului 1960, poștașilor le-au fost puse la dispoziție 1 700 de biciclete. Spre sfârșitul anului 1959, Oficiul Poștal Telegrafic Chișinău a fost plasat în edificiul Casei Telecomunicațiilor, iar la 29 ianuarie 1993, Ministerul Informaticii, Informațiilor și Telecomunicațiilor al R. Moldova a emis un ordin cu privire la reorganizarea întreprinderilor de informatică și telecomunicații în întreprinderile de stat „Poșta Moldovei” și „Moldtelecom”, în care se menționează: „În scopul sporirii eficacității serviciilor prestate în sfera telecomunicațiilor și poștei republicane (…), s-a decis efectuarea separării patrimoniului comunicațiilor poștale și difuzării poștei cu toate mijloacele tehnice, transportul, clădirile, echipamentul auxiliar, destinate pentru efectuarea activității procesului de comunicații poștale, de patrimoniul telecomunicațiilor”. Astfel, cele două instituții au fost create la 1 martie 1993 și puse în funcțiune o lună mai târziu.

Poșta Centrală de astăzi – „un edificiu obișnuit”

Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei” se află în centrul Chișinăului, la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt cu strada Vlaicu Pârcălab.

Deși instituția a fost dedicată poștei în special, în prezent, mai multe spații din această clădire au fost privatizate. Cele trei uși mari la intrare, construcția mai rotunjită și sălile spațioase îi oferă poștei un stil aparte, dar, cu toate acestea, doamna Tamara Nesterov ne spune că această clădire este una obișnuită.

„Clădirea Poștei Centrale din prezent este un edificiu obișnuit, iar arhitectura este în stilul realismului socialist cu niște valențe din arhitectura modernă, contemporană”, a precizat specialistul.