Un spectacol - carte de vizită pentru Eugen Cioclea

Teatru // Spectacolul poetic: un mijloc de a populariza poezia şi de a o aduce mai aproape de public

Actorul Andrei Sochircă practică un gen de artă teatrală mai rar întâlnită astăzi pe scenele teatrelor din Chişinău. În ultimii ani, Domnia Sa a jucat mai multe monospectacole poetice pe versurile unor poeţi cum ar fi George Topârceanu, Ion Minulescu sau poeţi interbelici din Transnistria. Întrucât a devenit o tradiţie ca în ultimii ani să-şi sărbătorească ziua de naştere jucând spectacole, anul acesta l-am găsit pe scena teatrului de la Casa Actorului, prezentând „Numitorul comun” pentru Concursul-recital „Valeriu Cupcea”, spectacol în care a adunat şi a regizat cele mai reprezentative poezii din creaţia regretatului poet Eugen Cioclea.

Trei spectacole marca Eugen Cioclea

Deşi montase până acum două monospectacole pe versurile poetului Eugen Cioclea, „erau încă foarte multe poezii pe care nimeni nu le auzise niciodată”, mărturiseşte actorul Andrei Sochircă, iar lumea îl întreba de ce nu ar mai face un spectacol, continuând seria celor anterioare. În această logică a continuităţii, spectacolul „Numitorul comun” este o selecţie de versuri din toată creaţia poetului, dar şi din cele două spectacole anterioare. „E un spectacol poetico-muzical ca o carte de vizită a lui Eugen Cioclea”, îşi va aprecia propria reprezentare artistul Sochircă.

În 2007, actorul a jucat pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” spectacolul poetic „Daţi totul la o parte ca să văd”, în regia lui Mihai Fusu, cu o echipă de muzicieni, spectacol pentru care i s-au oferit premiile UNITEM şi „Cel mai bun One man show”, în cadrul unui festival desfăşurat la Bacău. „A fost o revelaţie atât pentru lumea teatrală, cât şi pentru lumea literară de la noi. Poetul Cioclea s-a aflat mult timp în anonimat şi am contribuit la scoaterea sa din anonimat. Foarte mulţi l-au descoperit anume prin acest spectacol. Foarte mulţi s-au îndrăgostit de poezia lui, foarte mulţi îi căutau după aceea cărţile şi i le procurau”, îşi aminteşte actorul.

În primăvara acestui an, Andrei Sochircă şi-a regalat publicul cu monospectacolul „Vreau să fiu cine-am fost niciodată”. Poetul Eugen Cioclea a venit cum venea de fiecare dată la spectacol, cu o geantă de cărţi, în eventualitatea că mai există oameni care doresc să i le cumpere.

„El ne-a descoperit pe noi”

Privind în retrospectivă, actorul Andrei Sochircă vorbeşte despre cele trei spectacole ca despre ceva inevitabil. „El m-a contaminat nu numai pe mine, dar pe toţi colegii mei cu care am studiat la Moscova. Ne-a molipsit pe toţi de poezia lui încă de pe timpul când eram studenţi. El locuia deja de mult timp la Moscova, absolvind Universitatea „Lomonosov”, Facultatea de Fizică-matematică, când am sosit acolo şi l-am descoperit. Mai bine zis, el ne-a descoperit pe noi. El a venit prima dată la noi în vizită, după care s-a început o prietenie îndelungată...”, povesteşte Andrei Sochircă.

După desele întâlniri la cămin în care poetul Eugen Cioclea îşi recita ore întregi poeziile, „am început şi noi să scriem în stilul lui”, îşi aminteşte actorul. Studenţii de atunci au descoperit că în afară de poezia cu care erau obişnuiţi la şcoală, „există şi o altfel de poezie”, care li s-a părut mult mai adevărată şi mai profundă.

„Îşi citea şi trăia poezia ca un actor”

„Nu am văzut niciun poet care să recite atât de bine propriile versuri. De obicei, poeţii îşi recită versurile netrecându-le ca un actor prin suflet, sau cum le-au simţit în momentul în care le-au scris şi nu-şi dau pe faţă sentimentele, dar Eugen Cioclea îşi citea poezia şi o trăia ca un actor. Putea să şi plângă în momentul acela. Când îşi spunea poezia, aveai impresia că o scrie în acele clipe şi rosteşte exact ceea ce simte. Probabil şi prin acest fel al său de a recita a reuşit să ne molipsească de poezia lui, pentru că ne-o transmitea cu o energie atât de puternică, ca un mare actor”, e de părere Andrei Sochircă.

A trăi cu viaţa personajului

Spre deosebire de primul spectacol, „Numitorul comun” s-a jucat într-un cadru mai intim. Decorul scenic a reprodus întrucâtva atmosfera apartamentului în care trăia poetul: cărţi peste tot, sticle aruncate, ţigări, foi, manuscrise, mobilier vechi... Actorul Andrei Sochircă i-a făcut odată o vizită şi această experienţă i-a prins bine ca regizor. „Avea foarte multe cărţi: un perete plin de cărţi, cărţi pe jos – un fel de dezordine estetică. Mereu a dus lipsa banilor. Nu a trăit în lux, în confort, ca alţi artişti. Este inimaginabil să-l vedem pe Cioclea coborând dintr-un Mercedes”, povesteşte actorul.

În opinia lui Andrei Sochircă, meseria de actor este „cea mai periculoasă”, fiindcă, trăind de fiecare dată cu viaţa personajului pe care-l joci, te consumi. „Nu mai vorbesc de emoţiile pe care le ai. Mai ales înainte de o premieră”. Pentru a ieşi din rol şi a redeveni Andrei Sochircă, nu e chiar atât de simplu, „nu e ca şi cum ai ieşi din duş, te-ai şters şi gata”. „Trena personajului te mai urmăreşte un timp, parcă se ţine de tine”.

Visuri şi proiecte

Actorul Andrei Sochircă îşi propune să continue seria de spectacole pe versurile lui Eugen Cioclea, deoarece „e un poet de care te saturi foarte greu sau nu te saturi deloc”. „Visul meu e să joc la jumătate de an, sau la un an de la trecerea lui în nefiinţă, spectacolele lui. Chiar şi la el în sat aş vrea să merg cu un recital de poezie, să-l pomenim şi acolo. Eugen Cioclea trebuie dus mai departe, trebuie promovat”, ne mărturiseşte actorul. Din propria experienţă, jucând spectacolele lui Eugen Cioclea şi la Ungheni, şi la Soroca, publicul din periferie, de la ţară, receptează foarte bine poezia acestui poet.

Pe moment, Andrei Sochircă are în pregătire un spectacol poetic pe versurile lui Ion Pribeagu.