TOP NAȚIONAL 2015 // Medicul anului

Ludmila Pânzari, șefa Secției îngrijire și reabilitare a nou-născuților prematuri a Institutului Mamei și Copilului

Acum 16 ani a început să muncească în Secția de reanimare a maternității Institutului Mamei și Copilului și a învățat să lupte, deseori depășindu-și propriile puteri, pentru viețile micuților care atârnă de un fir de ață. De cinci ani, Ludmila Pânzari conduce Secția prematuri, unde sunt îngrijiți copilași cât o palmă.

Aici, lupta pentru viață este și mai crâncenă. Medicul ajunge să se bucure de fiecare gură de aer pe care o respiră singur bebelușul, de fiecare gram pe care îl adaugă în greutate și trăiește emoții de nedescris alături de mămicile care veghează neputincioase lângă incubatoare, așteptând o minune.

„Pentru mămici este un stres foarte mare și noi punem accent pe recuperarea psihologică. Școlarizăm mamele, le învățăm cum să-și atingă micuții ca ei să simtă dragostea, cum să-i alimenteze prin sondă, cum să-i învețe ulterior să sugă la sân. Le încurajăm să se implice pentru ca acești copilași să rămână cu cele mai mici sechele neurologice”, explică Ludmila Pânzari.

Fiecare bebeluș externat din Secția prematuri este o mare victorie pentru personalul medical. În unele cazuri, chiar se întâmplă minuni.

„Nu pot să vă descriu ce emoții am trăit în luna septembrie, când a plecat acasă micuța noastră eroină pe nume Valeria. S-a născut în luna mai cu o greutate de 590 de grame. A stat trei luni la respirație dirijată din cauza unor probleme pulmonare, dar a rezistat. Mămica a stat în spital patru luni. Nu a mers nici pentru o zi acasă și la fiecare trei ore, de zi sau noapte, era lângă copil. Am externat fetița cu o greutate de două kilograme și e absolut sănătoasă”, spune medicul, iar vocea îi trădează sentimentul de mândrie.

Ludmila Pânzari se interesează de sănătatea micuților și după externare, chemându-i la fiecare trei luni la consultații. Deși activitatea medicilor din Secția de prematuri este dintre cele mai complicate, Ludmila Pânzari uită de greutățile personalului și acordă prioritate îngrijirii bebelușilor și confortului mămicilor.

„Îmi doresc mult să cumpărăm echipamente noi, să realizăm lucrări de reparație și să schimbăm mobilierul care este din 1987. Mămicile petrec aici luni în șir și trebuie să aibă condiții asemănătoare cu cele de acasă pentru a rezista psihologic”, adaugă medicul.

„Am trăit emoții de nedescris când a fost externată micuța noastră eroină născută de 590 de grame”.