Cum Dan Dungaciu a speriat lumea cu un „condominiu ruso-german”

Prezentul continuu

Profesorul Dan Dungaciu ne-a dat gata cu o analiză apocaliptică. Bănuiesc că destui au fost cei care, citindu-l, au scuipat în sân.

Fantezii conspiraţioniste

Evit să polemizez cu teoriile conspiraţiei pentru că acestea nu se sprijină pe fapte şi argumente, ci pe imaginaţie şi speculaţii intelectuale. Nu contest însă valoarea lor. Dimpotrivă.

Îmi plac şi mie atare fantezii. Numai că în creaţia literară, nu în analiza militară sau comentariile politice.

De aceea nu am cum să trec peste ipoteza bulversantă, lansată deunăzi de Dan Dungaciu, în ziarul „Adevărul”, potrivit căreia Germania s-ar pregăti să „administreze” Europa de Est împreună cu Rusia. Nici mai mult, nici mai puţin.

Pornind de la ultimele evoluţii politice şi luând în calcul situaţia creată după doborârea aeronavei malaysiene în estul Ucrainei, el trage o concluzie buimăcitoare.Formula în care se va gestiona Estul de aici înainte, scrie Dungaciu, „va fi un condominium ruso-german”.

Presupunerea sa este demnă, bineînţeles, de un scenariu pentru filmele hollywoodiene pe care le urmăresc uneori cu plăcere. Atâta doar că Dan Dungaciu face predicţiile sale din ipostaza dedirector al Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, ceea ce ar trebui să le confere, pesemne, o alură savantă.

Ca să nu mai spun că el este bine cunoscut în Basarabia, fiind un timp consilier al preşedintelui Republicii Moldova. Părerea lui, deci, contează în stânga Prutului.

Iar trădarea Germaniei şi trecerea ei de partea Rusiei, pe care o anunţă reputatul profesor, ar afecta nemijlocit Chişinăul. Acesta este un motiv în plus pentru care mă văd silit să nu trec sub tăcere punctul lui de vedere.

Spectrul cârdăşiei ruso-germane?

Aşadar, rezumând mesajul lui Dan Dungaciu, la orizont se întrezăreşte spectrul unei conjuraţii ruso-germane, cele două state propunându-şi eliminarea SUA din Europa pentru a stăpâni împreună fostul bloc sovietic. De unde şi până unde a ajuns aici?

O spunem din capul locului că o analiză pe text ar fi superflue, întrucât toate deducţiile sale sunt pure fabulaţii. Totuşi, pentru cei care nu au parcurs opul cu pricina voi cita câteva raţionamente în baza cărora autorul îşi construieşte supoziţiile.

„Agenţiile de presă anunţau că, în cursul unei convorbiri telefonice, Angela Merkel şi Vladimir Putin „au căzut de acord ca o comisie internaţională aflată sub coordonarea Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale... să elucideze circumstanţelor prăbuşirii avionului”. Întrebarea este evidentă: De ce nu Barack Obama şi Vladimir Putin? Sau, cel puţin, Obama, Putin şi Merkel?”, se întreabă îngrijorat Dan Dungaciu.

În primul rând, îi răspundem noi, şi Obama a vorbit cu Putin pe tema catastrofei aviatice din estul Ucrainei. Pe de altă parte, şi premierul britanic David Cameron a avut o convorbire telefonică cu Angela Merkel după discuţia acesteia cu Putin. Se ştie de asemenea că preşedintele american roagă uneori cancelarul german să se întreţină cu liderul de la Kremlin pentru a lămuri nişte situaţii conflictuale. Asta s-a întâmplat, bunăoară, în zilele când Rusia anexa Crimeea.

În al doilea rând, în Occident există deja un consens în ceea ce priveşte crearea unei comisii internaţionale de investigaţii sub egida ICAO, fapt confirmat şi de ultimele dezbateri din Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. E un lucru normal deci ca Organizația Internațională a Aviației Civile să coordoneze astfel de anchete.

De unde şi impresia că teza lui Dan Dungaciu privind „autonomizarea” Germaniei pe dimensiunea euroatlantică în detrimentul SUA şi în favoarea Rusiei este o hachiţă ordinară. Ca şi afirmaţia sa că „unul dintre punctele forte ale candidatului lui Angela Merkel la preşedinţia Comisiei europene, Juncker, ar fi tocmai blocarea oricărei extinderi a UE în următorii cinci ani” pentru a-i face pe plac lui Putin.

Eroare. Vorbele despre o probabilă amânare cu cinci ani a extinderii sunt dictate de succesul euroscepticilor în ultimele alegeri europarlamentare, nu de Rusia.

N-au niciun temei acuzaţiile pe care Dungaciu le aduce Berlinului că ar forţa mâna Kievului să negocieze cu agenturile ruse postate în fruntea rebelilor din aşa-zisele „republici populare”. Nimeni nu pune astfel problema. Formatul unor posibile discuţii poate include Kievul, Moscova, OSCE, dar şi alte câteva capitale occidentale. În niciun caz însă teroriştii de la Doneţk sau Luhansk.

Pe urmă, este şi o logică a războiului pe care nu o poate neglija nimeni. Nici Merkel, nici Obama, nici Poroşenko. Şi nici măcar Putin.

Kievul astăzi n-are cum fi silit să se federalizeze, după cum spune Dungaciu, sau să negocieze cu Strelkov sau Borodai, căpeteniile separatiste, deoarece acest fapt n-ar face decât să destabilizeze ţara şi mai mult. Cine consideră că în actualele condiţii este posibilă o împăcare cu Rusia fără retrocedarea Crimeii, acela habar n-are de starea de spirit din Ucraina.

Merkel, un alt fel de Putin?

Mai gravă însă mi se pare insinuarea cum că Germania ar fi dispusă să îmbrăţişeze poziţia Kremlinului privind dreptul marilor puteri de a avea sfere de influenţă. Astfel, Dungaciu lasă să se întrevadă că Berlinul ar înclina să le refuze popoarelor libertatea opţiunii, un principiu fundamental al comunităţii euroatlantice.

Dacă e să-i dăm crezare directorului Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, Merkel şi-ar dori să fie un al doilea Putin, de vreme ce pretinde să „administreze” împreună cu acesta estul Europei. La mijloc e o învinuire înspăimântătoare, bineînţeles. Să-ţi ei lumea-n cap, nu alta!

Cum însă dovezile în schema logică a lui Dan Dungaciu strălucesc prin absenţă, iar sub aspect metaforic povestea lui de groază despre condominiul ruso-german păleşte în faţa „Caprei cu trei iezi” de Ion Creangă, teoria-i conspiraţionistă nu are niciun haz, risipindu-se precum o oală spartă. Nimănui nu-i pare deloc rău.

Totuşi, cioburile ei riscă să smintească minţile unor cititori neavizaţi. De aceea, se impun câteva explicaţii.

În realitate, lucrurile stau exact invers faţă de cum caută să le prezinte Dan Dungaciu. Putin a rupt cuiul cu anexarea Crimeii şi provocarea conflictului sângeros din Donbass. Iar odată cu doborârea aeronavei malaysiene, el şi-a pus capacul.

Rusia nu va scăpa basma curată, avertiza alaltăieri premierul australian. Şi acestea nu sunt simple vorbe spuse la nervi. Tragedia aviatică a sensibilizat întreaga lume şi i-a conferit diferendului armat din răsăritul Ucrainei o dimensiune internaţională.

Drept rezultat, încă niciodată comunitatea euroatlantică n-a fost mai unită şi mai consolidată decât acum, iar suspiciunile la adresa Rusiei în lume sunt mai mari ca oricând. Deunăzi, ministrului de Externe al Italiei i s-a refuzat postul de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă a Comisiei Europene numai pentru faptul că poziţia lui faţă de Moscova, deşi critică, nu a părut suficient de dură.

Toate acestea spun totul despre atitudinea faţă de Rusia cel puţin în lumea liberă. Anexând Crimeea, Putin a trecut o anumită linie roşie, care exclude orice aliere occidentală cu el, darămite o „administrare” comună a estului Europei.

Vrăjeală de Halloween

Oare cum îşi imaginează Dan Dungaciu un dictat germano-rus, peste capul SUA, asupra Kievului? Dar asupra întregului răsărit european?

Cum rămâne cu poziţia anti-Putin a Poloniei, Cehiei, Ţărilor Baltice şi, nu în ultimul rând, a României? Se vor supune umil „condominiului”? Să fim serioşi.

Între aliaţii NATO există, fireşte, unele neînţelegeri. Iar scandalul recent cu spionul dublu german care lucra pentru CIA, ca până la urmă să se dovedească un agent rus, a înveninat comunicarea dintre Berlin şi Washington.

Dar toate acestea sunt probleme în familie. De aici şi până a spune că Germania ar fi tentată să divorţeze de SUA pentru a se consola în braţele Kremlinului e o cale mult prea lungă ce poate fi străbătută în poveşti cu zmei şi în literatura SF, nu în viaţa reală.

Merkel, din fericire, chiar dacă e noua doamnă de fier a Europei, nu-i fuhrerul Germaniei. Este o ofensă să-i incriminezi o mentalitate de tip sovietic. De aceea, cancelarul german n-are cum să impună Ucrainei, dar şi estului continentului, un protectorat împreună cu Rusia, chit că Putin combină şi calităţile lui Hitler, şi cele ale lui Stalin.

Or, ticurile imperiale ale liderului de la Kremlin nu sunt suficiente pentru a „guverna” Ucraina şi o parte a Europei. O astfel de tutelă se dovedeşte în prezent imposibilă până şi în Bosnia Herţegovina, deşi acolo există un consens euroatlantic.

Încă nu s-a născut în Rusia omul al cărui condominiu ucrainenii sau balticii ar accepta să-l înghită, fie şi condimentat cu şnaps german. Un popor care a înfruntat pe Maidan şi iarna geroasă, şi killerii nemiloşi ai GRU-ului pentru a întoarce ţara spre Europa, nu va fi niciodată „administrat” de Moscova.

Astfel stând lucrurile, poveştile sinistre ale lui Dan Dungaciu nu sunt altceva decât nişte escapade de Halloween. E multă nelinişte şi vrăjeală, dar toate trec.