UE recunoaște legitimitatea guvernării Republicii Moldova, dar o tratează ca pe una nelegitimă

Semne diacritice

M-am grăbit, în comentariul de data trecută, să vorbesc despre „neutralitatea” Bruxelles-ului în chestiunea sistemului electoral din Republica Moldova. Aceasta, cel puțin în aparență, nu se confirmă. Viteza cu care instituțiile UE, dar și Ambasadorul SUA, au făcut front comun cerând Chișinăului să respecte „toate” recomandările Comisiei de la Veneția sugerează existența unei înțelegeri prealabile în acest caz. În mod paradoxal, principala recomandare e tocmai cea care, formal, e mai puțin obligatorie. Cele 20 de pagini ale raportului prezentat de Comisie pot fi rezumate la o singură frază: schimbarea sistemului electoral nu este recomandabilă la această etapă, deși statul Republica Moldova are dreptul să nu țină cont de recomandarea respectivă.

Are dreptul, dar nu poate, spune Bruxelles-ul, căci nu va obține asistența de 100 de milioane de euro promisă și foarte necesară Republicii Moldova. Care e riscul adoptării sistemului electoral mixt acum? De ce nu acum? Fiindcă alegătorii Republicii Moldova sunt săraci și coruptibili și astfel crește importanța banilor și scade importanța ideilor, a profesionismului în politică. Acum „sacii cu bani” sunt dependenți de liderii de partid, iar cu sistemul mixt, partea uninominală, ei vor obține „independență”. România, care a adoptat sistemul electoral mixt în 2008 a renunțat imediat, iar Ucraina, care l-a adoptat în 2012, regretă amarnic lucrul acesta.

Prin urmare, nu e cazul ca Republica Moldova să calce și ea pe grebla sistemului mixt, spun experții Comisiei de la Veneția. Dar dacă se vrea foarte tare? „Este o schimbare fundamentală, care ar pune riscuri serioase pentru democraţie şi statul de drept în contextul politic actual din Republica Moldova”, a declarat comisarul european pentru Politica de Vecinătate şi Negocieri de Extindere, Johannes Hahn.

Aceasta e de fapt cauza adevărată a poziției Bruxelles-ului: „contextul politic actual”, adică Plahotniuc, vorbind mai pe șleau. Bruxelles nu ar acorda chestiunii sistemului electoral vreo atenție, cum nu a acordat în 2013, dacă sistemul electoral mixt nu era inițiativa PD. UE și SUA nu-l doresc pe Plahotniuc premier. El este acceptat, de voie-de nevoie, ca o soluție temporară, în calitate de „coordonator”, dar nu și de viitor prim-ministru. Și nedorința este atât de mare, încât se văd nevoiți să se implice în luptele politice interne.

De aici rezultă că sperietoarea Dodon nu (mai) funcționează. Probabil, Bruxelles-ul și Washington-ul nu se îndoiesc că Plahotniuc îl „coordonează” sau l-a „coordonat” pe Dodon, liderul PD mai făcând și greșeala de a-l sprijini în campania electorală pe liderul socialist, difuzând știri defăimătoare la adresa Maiei Sandu, oferindu-i un cadou lui Putin, umilind, indirect, Occidentul.

Nu se poate face abstracție nici de faptul că PD a controlat CNA, Procuratura Generală, care nu și-au făcut datoria în a opri devalizarea BEM și spălarea miliardelor din Rusia prin sistemul bancar al Republicii Moldova. Nimeni din cadrul acestor structuri nu a fost tras la răspundere. S-ar putea crede că șefiii de acolo au îndeplinit niște comenzi și e riscant să-i „deranjezi”. Deși nu figurează în raportul Kroll, rolul lui Plahotniuc în furtul miliardului și „spălătoria rusească” trebuie clarificat înainte ca el să devină prim-ministru.

Supărarea PPE, care deține șefia instutuțiilor europene, ar putea avea și un motiv în plus: Plahotniuc a demis în mod perfid, ticălos, Guvernul Streleț și a decimat PLDM-ul, pentru a se autopropune el însuși premier.

Pe de altă parte, liderii PD declară că nu renunță la schimbarea sistemului electoral. Nu renunță, căci Plahotniuc nu are altă cale de „spălare” a imaginii sale. El se află într-o situație disperată, a făcut greșeala de a crede că poate reuși în politică la fel ca în afaceri. Dacă nu schimbă sistemul, e înfrânt. Dacă se retrage, e iarăși înfrânt.

Cum va reacționa Bruxelles-ul, dacă sistemul electoral va fi totuși schimbat, în pofida avertismentelor sale, dacă Chișinăul va îndeplini toate recomandările Comisiei de la Veneția, cu excepția celei pe care are dreptul să nu o îndeplinească? Va înceta finanțarea Republicii Moldova spre bucuria lui Dodon și a Moscovei? Sau nu va înceta, spre marea decepție a PAS și PPDA? Răspunsul nu e atât de evident precum pare.

Problema UE în acest caz e că recunoaște legitimitatea guvernării actuale din Republica Moldova, dar se comportă în raport cu ea ca și cum nu ar fi legitimă. E un punct vulnerabil, a cărui origine e geopolitica, e politica Rusiei, pe care nu ai cum s-o neglijezi. Bucureștiul tace semnificativ.