Statalismul și patriotismul chior: Cârcotașii de azi au tăcut mâlc atunci când Rusia a ocupat un spațiu enorm pe bulevardul Ștefan cel Mare

Semne diacritice

În mod ciudat, statalismul și patriotismul unora e chior, cu un singur ochi, reacționează foarte sensibil la orice se întâmplă la Vest și e orb, surd la pericolele estice. Nu-i vei auzi, de exemplu, să-i neliniștească prezența trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova, folosirea de către Rusia a armei economice și comerciale împotriva scumpei „statalități”, încurajarea și sprijinirea separatismului etc. Dar se inflamează momentan, vociferează, protestează cu orice ocazie împotriva SUA, UE, fără măcar să-și poată explica gestul.

Un exemplu proaspăt e reacția la știrea că SUA ar dori să construiască un nou sediu pentru Ambasada sa pe ruinele fostului „stadion republican”, demolat pe timpul guvernării comuniste. De ce i-ar nemulțumi lucrul acesta? Le pare rău de stadion? De ce nu au protestat atunci când a fost demolat? Mai trebuie să treacă ceva timp pentru construirea unui nou stadion din bani publici, dacă are rost. Cât timp să mai așteptăm? Nu e mai rațional să obținem niște bani pentru acest teren și să construim în altă parte, când se va aduna suma necesară, peste zece sau douăzeci de ani?

Dacă e vorba de memorie, de imaginea Chișinăului de odinioară… Cârcotașii de azi au tăcut mâlc atunci când Rusia a ocupat un spațiu enorm pe bulevardul Ștefan cel Mare. Nu erau și acolo clădiri care să trezească nostalgia cuiva?

Explicația „patriotismului” chior, unilateral e simplă: antioccidentalismul și, în special, antiamericanismul reflexiv, reminiscent și cultivat din nou de mass-media rusă, dar și „profesat” în mod conștient de persoane stimulate să vegheze ca „tancurile NATO să nu ajungă la Breansk”.