Să mutăm Republica Moldova sau despre natofobie

Semne diacritice

Perspectiva deschiderii unui birou NATO la Chișinău, cu funcții civile, în urma unui acord semnat la Bruxelles de către premierul Pavel Filip și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, i-a tulburat nu numai pe băgătorii de seamă ai „lumii ruse”, pe NATOfobii de meserie, dar și pe unii naivi și înveterați apărători ai sublimei noastre „neutralități” care lipsește cu desăvârșire, dar alimentează niște iluzii dăunătoare suveranității și independenței Republicii Moldova.

Și Dodon, și Voronin se arată revoltați de acest demers pro-occidental sfidător al guvernării, fiindcă îi pune pe ambii într-o lumină proastă, în postura de câini care latră la o caravană. Mai cu seamă, președintele „ales de popor”, ignorat în mod demonstrativ în momentul lui de glorie, are cele mai mari motive de supărare. Prin această decizie i se arată lui și celor care l-au ales cine e de fapt „șeful” sau, mai corect, „coordonatorul executiv” în Republica Moldova. Nu spunea Plahotniuc că nimic nu se va schimba în politica externă după alegerile prezidențiale, oricine ar fi câștigătorul? Drept dovadă, la două săptămâni de la alegerea unui președinte cu stea roșie în frunte, avem un birou de legătură al NATO la Chișinău. (De dragul adevărului, trebuie să spunem că discuțiile pe tema aceasta au fost începute de Chiril Gaburici, continuate de Valeriu Streleț și încheiate de Pavel Filip.)

Că declarațiile lui Dodon de a întoarce Republica Moldova spre Est nu trebuie luate în seamă a sugerat și premierul Pavel Filip la Bruxelles. Răspunzând unei întrebări puse de autorul acestor rânduri în cadrul conferinței de presă comune de după întâlnirea cu Stoltenberg, la cartierul general al NATO, Filip s-a arătat convins că acordul respectiv va fi ratificat de majoritatea parlamentară și promulgat de președintele nou ales al Republicii Moldova. Adică de Dodon.

Totuși, spre liniștea sufletească a „neutraliștilor” noștri trebuie să spunem că, în afară de semnificația simbolică a faptului în sine, deschiderea unui birou de legătură al NATO la Chișinău nu amenință în niciun fel „neutralitatea” mioritică, ci doar va contribui la o mai bună colaborare în cadrul proiectelor deja existente, fixate și în Planul Individual al parteneriatului Republica Moldova – NATO, aprobat de Guvernul Iurie Leancă, în iulie 2014. Poate să deranjeze cumva pe adepții neutralității angajamentul NATO de a ne ajuta la nimicirea pesticidelor periculoase rămase moștenire din perioada sovietică, la unele cercetări științifice legate de securitatea mediului, la instruirea militară, la securizarea informației și protecția în fața unor posibile atacuri cibernetice, la reformarea, modernizarea și întărirea capacității de apărare a armatei naționale?

Poate, dacă „neutralitatea” și „statalismul” sunt doar un camuflaj în interesul Rusiei. Cei care se tem sincer că gestul Chișinăului ar putea supăra Moscova să stea liniștiți: NATO are deschis un birou similar și în Rusia. Istericalele lui Dodon și ale lui Voronin sunt un exces de zel sau un spectacol pentru alegători. După Crimeea și Donbas, natofobia trădează, dacă nu o prostie, o intenție de… trădare. A pleda pentru neutralitate în condițiile de azi, când Rusia e pornită să refacă „lumea rusă”, înseamnă a aștepta în taină ca trupele ei să treacă Nistrul și să ajungă la Chișinău. E cum un miel s-ar apăra de lup, spunând că e neutru. Ursul rus ne dorește „neutri”, ca să ne „pape” mai ușor. Dacă intrăm sub umbrela NATO, cum au procedat balticii, sarcina lui se complică mult. Dacă Georgia și Ucraina erau membre ale NATO, cum și-au dorit, Moscova avea să se gândească bine înainte de a mișca trupele sale.

În general, NATO strică planurile expansioniste ale lui Putin, reduce din jinduita „sferă de influență” a Moscovei - iată sensul adevărat al amenințării pe care o prezintă Alianța Nord-Atlantică pentru Rusia. NATO nu a ocupat și nu a incorporat pe nimeni. Dovadă a caracterului său defensiv sunt țările neutre din interiorul și de la periferia sa. NATO există și după încheierea Războiului Rece, fiindcă așa consideră statele membre că se află mai în siguranță. Nu NATO s-a extins spre Est, ci țările fostului „lagăr socialist” s-au grăbit să se pună cât mai repede la adăpost de Rusia. Și au avut dreptate. De altfel, și suedezii, și finlandezii nu se mai simt atât de siguri în neutralitatea lor. Ca să fim neutri ca Elveția, Austria, Suedia sau Irlanda trebuie să schimbăm geografia, să mutăm Republica Moldova cât mai departe spre Vest.