Să ieșim de sub ruinele URSS

Semne diacritice

Săptămâna trecută, Putin a speriat lumea. O treime din mesajul său de două ore către Adunarea Federală, Vladimir Vladimirovici a dedicat-o înarmării. El s-a lăudat că noile rachetele rusești cu motor nuclear care pot ajunge cu viteză inimaginabilă în orice punct de pe globul pământesc, prin aer, prin cosmos sau pe sub apă, la adâncimi foarte mari, penetrând orice sistem antirachetă, purtând megabombe atomice, capabile să provoace tsunami (valuri seismice) și moartea a sute de milioane de oameni. Aceste realizări „fantastice”, din punctul său de vedere, trebuie să-i determine pe occidentali să țină cont de Rusia.

Mulți experți au zis că Putin blufează, că e vorba de niște proiecte mai vechi din perioada sovietică, abandonate din cauza lipsei de bani, iar un reprezentant al armatei ruse a recunoscut că racheta cu motor nuclear nu a depășit încă etapa probelor și va putea fi livrată armatei „în următorii zece ani”. Prima explicație care îți vine în gând e că demonstrația de forță, delirul militarist (ilustrat cu clipuri video) al președintelui rus are motivație electorală: la începutul lunii februarie, în Siria, mercenarii ruși au fost bătuți rușinos, cu arme convenționale, de americani, pierderile recunoscute de Kremlin ridicându-se la „câteva duzine”, iar în realitate fiind de sute de morți. Serviciile de informații americane au interceptat că, înainte de a ataca obiectivul apărat de americani, șeful mercenarilor ruși a purtat discuții telefonice cu Kremlinul.

Era de așteptat ca Putin, care se află în plină campanie pentru al patrulea mandat prezidențial, să încerce să-i facă pe ruși să uite acest episod umilitor, descurajant, nociv din punct de vedere electoral, să le dea noi motive de a-și umple piepturile de mândrie velicoderjavnică și mințile cu gânduri de prețuire și venerație pentru liderul lor național.

E adevărat, de această dată el pare să fi sărit peste cal, recurgând la domeniul SF-ului militar, pentru a inflama imaginația rușilor dornici de revanșă, și nu numai Casa Albă și Pentagonul, o mulțime ruși au reacționat cu scepticism și ironie privitor la „armele-minuni” descrise de el, dar eventuala exagerare în acest caz nu este deloc o eroare întâmplătoare sau de concept. Așa a fost gândit discursul. Publicul aplaudând o relatare fantasmagorică despre megabombe care pot distruge orașe și nimici milioane de oameni nu poate fi cucerit cu povești „simple”. Ca să aibă efect, drogul militarist, revanșard se administrează în doze tot mai mari.

Conform sondajelor de opinie, regretul major al rușilor nu ține de nivelul lor de viață, de servicii medicale, de starea drumurilor, de drepturile și libertățile omului, ci de destrămarea URSS, de statutul pierdut de supraputere al Rusiei. Și regretele lui Putin sunt identice. De aceea le-a vorbit alegătorilor mai mult, aproape cincizeci de minute, despre armament și mai puțin despre lucruri preferabile de alegătorii unei „societăți de consum”. Drogul militarist îi era necesar lui însuși. „Kaif”-ul a fost reciproc.

Blufează sau nu, prin discursul său provocator, președintele Rusiei a redeschis cutia Pandorei, a dat start unei noi curse a înarmărilor. Afirmațiile Kremlinului precum că intențiile lui Putin erau altele nu au cum să convingă, după ce el a afirmat lăudăros că celelalte țări nu au cum să ajungă din urmă Rusia la capitolul armelor, căci militarii ruși „vor inventa ceva nou”. Cursa precedentă a înarmării a dus la prăbușirea URSS, efortul prea mare a epuizat-o. Va rezista Rusia unei noi curse? La această întrebare ar fi bine să răspundă rușii entuziasmați de Putin. Ei vor plăti cu bunăstarea lor pentru bravada lui iresponsabilă, de huligan de cartier.

A ne băga benevol sub mantaua Rusiei în aceste condiții ar fi o nebunie, o prostie istorică, seculară. Cei care ne îndeamnă, ca Dodon, să mergem spre Est sunt fie niște idioți utili, fie niște smintiți. Niciun popor din vecinătatea Rusiei nu se află în siguranță, trebuie să fugă cât mai departe de ea, dacă nu și-a pierdut instinctul autoconservării. Întârzierea poate fi fatală. E nu numai o problemă de nivel de viață, prosperitate, ci și de psihic, de sănătate mintală, de ieșire de sub ruinele URSS, de evadare din secolul XX, de civilizație.