Rogozin și rogozinismul, răzbunarea și „alibiul” lui Plahotniuc

Semne diacritice

Cei care cred că vicepremierul rus Dmitri Rogozin nu a meritat să fie declarat persona non grata, că Guvernul a acționat din impuls răzbunător, întru satisfacția personală a lui Plahotniuc, jignit de Rogozin care l-a numit „mafiot”, sau pentru a abate în felul acesta gândurile cetățenilor de la sistemul electoral mixt, să iasă să protesteze, să ceară anularea interdicției de intrare și tranzitare a teritoriului Republicii Moldova pentru înalta „victimă” rusească a eventualului abuz oligarhic. Ar arăta bizar, nu-i așa?

Dacă Rogozin a meritat să i se închidă ușa, după cum a cerut un grup mare de cetățeni, înainte de încercarea lui de a ne vizita, – el a luptat cu arma în mână împotriva Republicii Moldova, poate a și tras în noi și poate ne-a și ucis, i-a numit fasciști pe cei care au luptat în războiul de pe Nistru, continuă să-și verse „necazul” pe români într-un mod descalificant, – mărimea și mușchii Rusiei nu trebuie să împiedice actul dreptății și pedepsirea înaltului ei funcționar.

Principiul că există sau ar trebui să existe o măsură în relațiile dintre state, indiferent de mărimea acestora, nu l-a anulat nimeni. Suveranitatea nu se măsoară în kilometri pătrați sau unități militare. (De altfel, Putin a încălcat suveranitatea Republicii Moldova, când l-a numit pe Rogozin reprezentantul său special în „Pridnestrovie”, care, cel puțin formal, nu e nici gubernie rusească, nici stat aparte. Chișinăul a tăcut în mod laș, iar acum plătește și pentru acea tăcere. )

Că MID-ul amenință cu un „serios efect destabilizator asupra situației generale în regiune și în întreaga Europă” ține de sminteala actualilor lideri ruși, de planurile lor revanșarde și nu de comportamentul vecinilor săi, după cum au demonstrat evenimentele din Georgia sau Ucraina. Pretexte se vor găsi mereu, dacă e nevoie. Cine nu crede, să recitească fabula lui Esop cu lupul și mielul. Sau pe cea a lui La Fontaine, după gust.

Admițând că impulsul de a-l declara indezirabil pe oficialul rus vine din supărarea personală a lui Plahotniuc, din dorința lui de a se răzbuna, aceasta nu e posibil de demonstrat, liderul PD dispune de un „alibi”: Rogozin a căutat scandalul cu lumânarea și a călcat toate „liniile roșii” posibile. Mai grav, el a „recidivat”, ofensându-l nu doar pe „coordonatorul executiv” (cum consideră unii comentatori „hiperobiectivi” rusofili), ci provocând și o bună parte a societății, sancționarea funcționarului rus „huligan” fiind salutată și de înverșunați luptători cu oligarhia. Faptul în sine al deciziei respective, deși un pic surprinzător, pare motivat, logic, se înscrie firesc, ca un moment culminant, în șirul de acțiuni și contra-acțiuni întreprinse de guvernare, în ultima vreme, în relația cu Rusia. Înainte de a se enerva și a spune „Basta! Până aici!”, Chișinăul și-a manifestat nemulțumirea față de „rogozinismul” Moscovei, dar poziția lui a fost ignorată pur și simplu.

În linii generale, această nemulțumire este expusă în comentariul Guvernului Filip „cu privire la aniversarea a 25-a de la încetarea ostilităţilor de pe Nistru”. Pentru prima dată, după 1992, se spune lucrurilor pe nume la nivel oficial, se vorbește sincer cum este văzut la Chișinău rolul Rusiei în regiunea noastră. Faptul că eforturile de reglementare a conflictului secesionist nu au dat rezultatele scontate e pe conștiința Moscovei, „cauza principală a acestui eşec politic trebuie căutată, în primul rând, în interesele geopolitice şi stereotipurile istorice ale Federaţiei Ruse”, se spune în comentariu. Apreciind „contribuția pozitivă a operaţiunii de menţinere a păcii desfăşurată pe Nistru”, Guvernul constată că aceasta „nu a reuşit să asigure demilitarizarea completă a Zonei de securitate şi eliminarea tuturor impedimentelor din calea circulaţiei libere a persoanelor, bunurilor şi serviciilor între cele două maluri ale Nistrului, aşa după cum era prevăzut în Acordul moldo-rus din 1992”.

Dimpotrivă, misiunea militarilor ruși în rolul de pacificatori, „ridicată de către unii în slăvi, s-a transformat într-un factor de conservare a conflictului transnistrean, or, atitudinea părtinitoare şi simpatiile pacificatorilor ruşi faţă de regimul secesionist de la Tiraspol sunt absolut evidente”. De aceea, Chișinăul cere „transformarea operațiunii de pacificare într-o misiune civilă multinaţională cu mandat internaţional”, sperând că acest fapt va contribui la „întărirea încrederii și crearea unei atmosfere mai favorabile pentru desfăşurarea procesului de negocieri”. Însă Moscova se opune și, în afară de aceasta, își ignoră angajamentul de la Istanbul de a-şi retrage trupele sale şi muniţiile de pe teritoriul Republicii Moldova, menționează Guvernul. În acest context, „răsună de-a dreptul bizar pretenţiile Federaţiei Ruse de a fi mediator imparţial şi garant al respectării înţelegerilor convenite în cadrul procesului de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean”. La fel sunt percepute și intențiile ei „de a marca solemn aniversarea a 25 de ani de la desfăşurarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii”, se subliniază în comentariul respectiv.

Chișinăul a informat Moscova și pe Rogozin personal că „desfășurarea unor astfel de acţiuni în mod unilateral este de natură să prejudicieze relaţiile dintre cele două ţări, pe care Republica Moldova le doreşte să fie prieteneşti şi de respect reciproc” că „astfel de acţiuni „de sărbătoare”, spiritul neprietenesc al cărora se face bine simţit, ar putea afecta în sens negativ şi desfăşurarea de mai departe a procesului de negocieri privind soluţionarea paşnică a problemei transnistrene”. Scuipând demonstrativ pe mesajul clar, transmis de MAEIE, că nu e binevenit la „sărbătoarea” de la Tighina, vicepremierul rus a făcut contrariul, încercând să profite de „disensiunile” interne ale Chișinăului, între Guvern și președinte, invocând invitația lui Dodon, care a spus că îl așteaptă „cu brațele deschise”. Un prieten adevărat nu ar face acest lucru, e vorba de o nesocotire evidentă a normelor de conduită interstatală și doar pentru acest fapt Rogozin merita pus la punct.

Dreptatea e de partea Chișinăului și orice lovitură a Rusiei împotriva Republicii Moldova în acest moment nu e în avantajul Kremlinului, îl compromite și mai mult pe Putin pe plan internațional și ar putea ruina șansele socialiștilor de a veni la putere. Moscova va aștepta un moment mai prielnic ca să lovească, sugerează Grigori Karasin, ministrul adjunct de Externe al Federației Ruse.

Fiindcă veni vorba despre Dodon… A știut sau nu a știut liderul PSRM că Dmitri Rogozin va fi declarat indezirabil, persona non grata, pe teritoriul Republicii Moldova? Pare să fi știut, subita lui plecare peste hotare, cu o ceată de 15 membri ai PSRM (cei mai pravoslavnici?), într-o călătorie de tocmai cinci zile, la Athos (cam perversă această înclinație a foștilor comuniști de a pupa icoanele și a vizita în mod colectiv mănăstirile ortodoxe, ca locurile de exil a lui Lenin, altădată) seamănă a improvizație într-un moment stresant. Dodon a fugit în mod laș de acasă, ca Moscova să nu-i ceară socoteală pentru cele întâmplate, să nu întrebe de ce nu l-a „protejat” pe Rogozin, având relații „speciale” cu Plahotniuc, ajutându-l să schimbe sistemul electoral, în detrimentul PSRM.

Cine a mai știut în afară de Dodon? E de presupus că a fost consultat Bucureștiul și Washingtonul. Dacă, firește, Plahoniuc nu e un aventurier sau sinucigaș politic. Aceasta vom vedea foarte curând.