Putin contra Plahotniuc?

Semne diacritice

Arestarea ex-deputatului Iurie Bolboceanu pentu trădare și spionaj în folosul Rusiei i-o fi enervat pe ștabii FSB. Dar nu pentru că e mare pierdere pentru spionajul rusesc, Bolboceanu se afla în afara procesului politic, accesul lui la informație era limitat. Cu certitudine, există multe alte persoane infiltrate de FSB în instituțiile statului moldav.

(Marii trădători și spioni ruși trebuie căutați acolo unde s-a furat miliardul și s-au „spălat” cele 22 de miliarde de dolari, fără ca instituțiile statului să intervină și să aplice legea, acolo unde se concep, iarăși cu complicitatea instituțiilor de stat, scheme de scoatere din buzunarul cetățenilor a unor suprataxe la curentul electric, la serviciile telefonice internaționale etc. E o trădare și „retransmiterea posturilor TV rusești de propagandă toxică, antieuropeană și antinațională, susținerea în alegeri a unui președinte prorus, care vrea să federalizeze Republica Moldova, să o transforme într-o gubernie rusească”, după cum scrie Vitalie Ciobanu în excelentul său comentariu pentru Radio Europa Liberă. Acționează în interesul Rusiei și cei care au sabotat și sabotează conectarea rețelilor electrice, a transportului de gaze naturale, a căilor ferate locale cu cele de peste Prut.)

FSB are alte motive, mai serioase, să se supere pe colegii săi de la Chișinău. Unele publicații de limba rusă consideră că arestarea lui Bolboceanu e legată de plecarea acestuia din PD, acum doi ani și ceva. Orice s-ar spune de Plahotniuc, el nu este un sinucigaș ca să intre în conflict cu serviciile secrete ruse de dragul unui fost membru de partid. Cineva vrea asfel să abată atenția societății de la un fenomen cu totul nou în istoria relațiilor moldo-ruse de după 1991: SIS-ul a fost capabil să organizeze o operațiune de prindere în flagrant delict a unui spion rus, fără ca FSB să afle despre aceasta. Să înțelegem că foștii KGB-iști nu mai controlează toate instituțiile din Republica Moldova?

Deși minor în sine, cazul Bolboceanu are o importanță mare, dacă este privit în context. După nota de protest semnată de Candu și Filip vizând serviciile speciale rusești care îi hărțuisec pe oficialii moldoveni la intrarea și ieșirea din Rusia, arestarea ex-deputatului PD poate fi interpretată: 1) ca o despărțire a SIS-ului de perioada dependenței depline de FSB, 2) ca o demonstrație de forță și o palmă răsunătoare dată de PD Moscovei, care mizează deschis pe Dodon și nu numai că refuză să vorbească cu Plahotniuc, ci îl și hărțuiește, încearcă să-l pună sub monitorizare internațională, deși el i-a asigurat victoria candidatului socialist în alegeri (holdingul său mediatic a difuzat știri false, manipulatorii împotriva Maiei Sandu).

Ca să nu existe dubii despre cine deține puterea la Chișinău, Candu a anunțat că delegația parlamentară a Republicii Moldova va boicota ședința aniversară a Adunării Parlamentare CSI de la Sankt Petersburg și că demersul lui Dodon de a obține pentru Republica Moldova statutul de observator în Uniunea Economică Eurasiatică nu are acoperire legală, dacă nu trece prin Ministerul de Externe și nu e ratificat de Parlamentul moldav.

Cum se explică această surprinzătoare manifestare de „curaj” din partea Chișinăului? Simplu: Plahotniuc se află în impas. Curajul lui e, de fapt, disperare. Oricare ar fi fost motivul de a-l propulsa la postul de președinte pe Dodon, calculul său dă greș. PD rămâne fără alegători, aproape toți migrând spre PSRM. A-l învinge pe Dodon devine o problemă vitală, de supraviețuire pentru noul vechiul lider democrat. Problema e că influența sa asupra liderului PSRM nu îi asigură influență asupra electoratului PSRM „hipnotizat” de Putin, care dorește, la rândul său, să obțină cu ajutorul socialiștilor controlul asupra Republicii Moldova, încercând să-l intimideze, să-l izoleze pe plan inernațional și să-l blocheze pe Plahotniuc în perimetrul Chișinăului.

El e nevoit să riposteze cum poate, scriind nota de protest, arestându-l pe Bolboceanu, atrăgând atenția publicului, a Occidentului asupra agresiunii Moscovei, încercând, pe de altă parte, să-l „demonetizeze” pe Dodon, să demonstreze că, în afară de vorbe, acesta nu-i capabil de nimic. Reușita sa, de mică probabilitate, dar nu imposibilă, ar putea marca despărțirea definitivă a Republicii Moldova de Rusia.

Oricum, e o luptă decisivă, și Putin, care simula până acum că nu știe nimic despre acțiunile FSB împotriva oficialilor moldoveni, se pomenește atras în intrigile politice de la Chișinău, ceea ce nu cadrează cu morga sa imperială. Dar, ca fost kaghebist, el trece ușor peste aceste „finețuri”, după cum s-a văzut și în relațiile sale cu Ianukovici. Numai că Dodon și Greceanâi vor trebui să aștepte în coridorul de la Kremlin mai multe ore.