Programul minim al opoziției

Semne diacritice

Opoziția, în special PAS și PPDA, și-au pus scopul comun să obțină, prin proteste masive, dar și prin intervenția Bruxelles-ului, anularea sistemului electoral mixt abia votat.

Maia Sandu și Andrei Năstase nu se lasă impresionați de ultimele manevre, destul de spectaculoase, ale guvernării pe direcția estică, culminând cu interdicția de a intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru vicepremierul rus Dmitri Rogozin. Ei cred că cetățenii vor ieși într-un număr mai mare după votarea noului sistem electoral, decât până la adoptarea acestuia. Nu este imposibil, însă ar fi de folos să știm ce cred cetățenii despre aceasta, ca să nu se acționeze „la ghici”. Din păcate, casele noastre de sondaje nu reacționează cu suficientă operativitate în asemenea cazuri.

Oricum, protestele, după cum s-a văzut, nu garantează că PD va ceda. Când trâmbițează că Plahotniuc s-a speriat de „amploarea” manifestației din 30 iulie, Năstase vrea probabil să-și încurajeze simpatizanții, dar nu este suficient de convingător. Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile triumfaliste de la mitingurile Platformei Demnitate și Adevăr, după câte „ultime cuie” s-au bătut în „sicriul ” regimului oligarhic, ar ieși că se mai protestează din inerție.

De aceea, din punctul nostru de vedere, strategia opoziției trebuie revăzută. În afară de faptul că miza mai mare pe UE, decât pe propriile forțe, s-a dovedit a fi un pic greșită (și nu există certitudinea că situația se va schimba, la Bruxelles încă se discută ce e de făcut cu Republica Moldova), ar fi bine ca liderii protestelor să-și stabilească nu numai un plan maxim, ci și unul minim, în funcție de evoluțiile de pe scena politică, de trăinicia alianței PD-PSRM în chestiunea sistemului electoral.

Planul minim ar fi să obțină reducerea pragului electoral pentru partide la 5 sau chiar 4%, și votul în două tururi în circumscripțiile uninominale. Votul într-un singur tur este una dintre cele patru condiții puse de Dodon. Candidații socialiști pot câștiga în primul tur, dar pot pierde în cel de-al doilea, dacă ceilalți candidați se solidarizează împotriva socialiștilor. Așa, de altfel, a câștigat Chirtoacă în fața Zinaidei Greceanâi, în municipiul Chișinău.

Două tururi în circumscripțiile uninominale e și în interesul PD. Alianța cu PSRM nu îi mai avantajează, ci le creează probleme mari, se transformă într-o piatră de moară la gâtul democraților. „Maurul și-a făcut treaba, maurul trebuie să plece”. Pentru a modifica legea adoptată nu mai e nevoie de voturile socialiștilor, sunt suficiente 51 de voturi de care dispune Plahotniuc. Perfecționarea Codului Electoral ar fi o mișcare tactică reușită și pentru PD. L-ar supăra tare pe Dodon, dar – Hasta la vista! - ar fi salutată de partenerii externi, ca un compromis rezonabil din partea puterii.

Și fiindcă ne-am îndreptat privirea spre opoziție, să vorbim puțin și despre problemele ei identitare. La ultimul miting de protest, din 30 iulie, PAS și PPDA și-au adunat simpatizanții în locuri diferite (Arcul de Triumf și, respectiv, monumentul lui Ștefan cel Mare), pentru a veni în fața Parlamentului în coloane distincte. Și e corect, fiecare partid supraviețuiește sau moare singur, apare în fața alegătorilor cu propriile succese sau nereușite, performanțele aliaților sau adversarilor săi nu-l ajută cu nimic, ci, dimpotrivă, îi cauzează pierderi de voturi.

E și un indiciu că nu se mai mizează pe alegeri anticipate, că formațiunile au început anevoiosul proces de consolidare a propriilor imagini. Nu e un lucru de rutină: și PAS, și PPDA s-au format ca structuri anti-Plahotniuc, aproape simultan, acționând de multe ori împreună cu alte formațiuni; pentru un alegător mai puțin informat, care nu umblă la proteste, nu e simplu să le deosebești, dincolo de faptul că un lider e femeie, iar celălalt e bărbat. Există diferențe esențiale între PAS și PPDA? Unii ar spune că nu prea există, că primul e un partid cu oameni mai noi, deși liderul e mai cunoscut, iar al doilea e un partid cu oameni mai vechi, unii dubioși, de pe linia a doua sau a treia a politicii moldovenești, cu posibile relații spre alte grupuri oligarhice, deși liderul e mai nou, dar acestea sunt deosebiri pe care nu oricine le distinge.

Dacă mâine Plahotniuc se retrage, dintr-un motiv oarecare, din politică, lăsând frâiele lui Pavel Filip, sau justiția începe procesul împotriva șefilor de instituții care nu și-au îndeplinit funcțiile de protecție a bunului public – Procuratura Generală, CNA, SIS etc., și se mai demonstrează că liderul PD nu a fost implicat și nu a beneficiat personal de furtul miliardului, PAS și PPDA rămân fără „față”, aproape fără identitate. Demnitate și adevăr, acțiune și solidaritate sunt lozinci cam din același „registru”. Pare imposibilă o asemenea situație? Oricum, are dreptate analistul Iulian Chifu, care le recomandă lui Sandu și Năstase un efort suplimentar în definirea identității formațiunilor PAS și PPDA. Cum? Ușor de zis, greu de făcut.