Partidele unioniste în afara jocului, mesajul unionist oprit

Semne diacritice

Poliția spune că duminică în centrul Chișinăului au protestat 7 mii de oameni. Organizatorii dau cifre diferite: unii – 40 000, alții – 30 000. De data aceasta, poliția pare a fi mai aproape de adevăr, dacă analizăm imaginile filmate cu dronele. Din păcate, presa posesoare de drone nu își asumă și niște calcule, pentru a demonstra cine minte. Un prieten, care e inginer și îi place precizia, a evaluat că manifestația a întrunit „sub zece mii de oameni”.

Ce contează numărul, vor spune unii, chiar dacă ar fi câțiva oameni, dreptatea e de partea lor, guvernarea trebuie să-i audă. Așa e. Totuși, un protest mai amplu are un efect mai mare în societate, inclusiv asupra guvernării.

De aceea, organizatorii de proteste numără întotdeauna mai mulți participanți decât Poliția. Primii vor să demonstreze că sunt o forță mare, iar ultimii, mai cu seamă în statele nedemocratice, că avem de a face cu un grup de „zurbagii” pe care „poporul” îi ignoră.

Totuși cifrele prea exagerate, ca în cazul de ieri, nu își au rostul. De ce s-ar autoamăgi organizatorii? Ca să-l sperie pe Plahotniuc? El știe cu precizie câtă lume a ieșit la protest. Ce să-i impresioneze pe cei de la Bruxelles? Ambasadorul Peter Michalko le trimite cu siguranță cifrele reale.

Manifestația a fost impunătoare, după cum s-a exprimat colega noastră Raisa Lozinschi, dar nu mai impunătoare ca alte dăți. Luările de cuvânt ale unor intelectuali ca Vitalie Ciobanu, Octavian Țâcu, Igor Munteanu au făcut diferența, în contrast cu alunecarea altora în vulgarități, dar concluzia generală e că „dictatura” nu pare să fi avut asupra cetățenilor din Republica Moldova un efect mai mare decât „furtul miliardului”.

Să fie exodul explicația? Sau faptul că cetățenii Republicii Moldova nu mai au încredere în nimeni, nici în politicienii vechi, nici în cei care se pretind noi? Sau specificul local care se numește „lasă-mă să te las”? Sigur, declarația lui Năstase că și-a luat pașaport românesc doar din interes, lepădarea sa de unionism ca de ceva rușinos, i-a dezamăgit pe mulți, dar pe cât de mulți?

Dacă votanții lui Andrei Năstase din primul tur ieșeau ieri la protest în centrul Chișinăului pentru a cere instalarea sa în funcție, numărul protestatarilor ar fi fost de cel puțin 70 de mii de oameni, iar dacă ieșeau și cei care l-au votat în turul doi – protestul împotriva dictaturii ar fi adunat 129 de mii de oameni.

Lupta contra dictaturii se arată a fi un preludiu de campanie electorală pentru PPDA și PAS. Năstase i-a provocat pe magistrații Curții Supreme de Justiție să nu valideze alegerile, iar acum profită de aceasta. Sigur, faptul că au fost batjocoriți nu justifică decizia judecătorilor, dar nici demonizarea lor fără a i se reproșa lui Năstase comportamentul sfidător, bădărănesc, nu ne face cinste, nu arată bine.

Comitetul de Rezistență Națională, format în baza PPDA și PAS, pare o acțiune de monopolizare a scenei politice pe partea dreaptă, de marginalizare a celorlalte partide în preajma alegerilor parlamentare. În condițiile în care lui Dorin Chirtoacă și altor lideri nu li se oferă cuvântul, ba chiar li se refuză, când acces la microfon au doar reprezentanții PPDA, PAS și PLDM, chemările la unitate sună fățarnic, fariseic.

Oricare ar fi pretextul, partidele cu mesaj unionist (PUN, PL, PLR, PNL) se pomenesc în afara jocului, iar mesajul unionist este blocat pe scena din PMAN ca ceva care nu servește luptei cu dictatura. E un fapt rușinos! Și aceasta va genera inevitabil o acțiune de răspuns. Se vor uni unioniștii? Greu de crezut. Însă, cu certitudine, vor dispare de pe scena politică, dacă vor mai rămâne răzlețiți.