Joc „proeuropean”: un pas înainte, unul înapoi

Semne diacritice

O schimbare spectaculoasă de macaz: la doar două luni după ce a încheiat un contract de furnizare a energii electrice cu o companie ucraineană, Guvernul dă înapoi și reduce volumul importat din Ucraina cu 70 la sută, pentru a-l cumpăra de la Termocentrala din Cuciurgan, aparținând companiei ruse de stat „Inter RAO EES”. Vadim Krasnoselski, „omologul” lui Dodon de la Tiraspol, a anunțat triumfător că Chișinăul va asigura în continuare fluxul de valută necesar supraviețuirii regimului separatist. Altfel, el ar fi trebuit să închidă „prăvălia” sau să ceară bani de la Moscova.

Guvernul de la Chișinău explică aceste manevre ciudate, ilogice, care au atras atenția Secretariatului Comunității Energetice, prin faptul că rușii ar fi scăzut prețul cu 10%, comparativ cu ucrainenii. Dar dacă ținem cont de faptul că „Gazprom”-ul pune pe umerii Chișinăului datoria pentru gazele naturale pe care le livrează gratuit regiunii separatiste a Republicii Moldova, câștigul nu mai pare evident. Și nu ar fi cazul să manifestăm măcar un pic de demnitate? Cât o să mai contribuim la întreținerea unui regim care nu este nici prietenos, nici respectuos față de noi, nici democratic?

Gestul „nobil”, „altruist” al Chișinăului îi va impresiona pe transnistreni și le va spori încrederea față de autoritățile Republicii Moldova, consideră unii reprezentanți ai guvernării. Dar, în realitate, efectul, modelat de propaganda transnistreană, e altul: „fasciștii” de la Chișinău au dorit să sugrume economic „respublica” lor nistreană, dar Rusia a intervenit și i-a pus la punct imediat. Același Krasnoselski spune că meritul de a fi influențat „statul vecin” să cumpere curent electric de la Cuciurgan, salvând astfel bugetul transnistrean, i-ar aparține vicepremierului rus, Dmitri Rogozin.

La Chișinău, Dodon sugerează, lăudăros, ca întotdeauna, că s-ar fi implicat și el în economisirea banilor rusești și salvarea Termocentralei de la Cuciurgan. Sunt vorbe goale care nu limpezesc deloc situația. Nu se știe cum a fost modificat contractul cu compania ucraineană, al cărei proprietar este faimosul oligarh Rinat Ahmetov. Cine l-a convins pe oligarhul ucrainean să se împace cu o modificare considerabilă, în defavoarea sa? Tot Rogozin? Nu ar fi prima dată când Ahmetov răspunde la comenzile Moscovei, dacă e să credem presei ucrainene.

Dar cine e persona „receptivă” de la Chișinău? Aceasta nu putea să fie, în ultima instanță, nimeni altul decât „coordonatorul executiv”. Rogozin putea să vorbească cu Dodon, cu Octavian Calmîc, ministrul Economiei, dar decizia îi aparține cu certitudine lui Plahotniuc, căci procurarea energiei nu e doar o chestiune de calcul economic, ci și una de mare rezonanță politică.

A răspuns Plahotniuc astfel la solicitarea lui Dodon? A plătit pentru colacul de salvare pe care i l-a aruncat Dodon în chestiunea schimbării sistemului electoral (inițiativa președintelui socialist a fost anunțată după ce compania ucraineană a câștigat licitația de livrare a curentului electric pentru Republica Moldova)? Sau liderul PD a avut un interes personal în menajarea Moscovei? L-o fi motivat dorința de a prelungi contractul postului său de televiziune „Prime” cu „Pervîi kanal”, care îi aduce venituri substanțiale din publicitate?

Oricum, trebuie să constatăm că Moscova a obținut o victorie importantă, necesară pentru ea, nu numai din punct de vedere financiar, ci și politic, pe direcția transnistreană, după o înfrângere nu mai puțin răsunătoare în legătură cu instituirea primului punct de trecere comun a frontierei moldo-ucrainene pe segmentul central, Cuciurgan-Pervomaisk.

Cu ce s-au ales cetățenii Republicii Moldova? Doar cu senzația că guvernanții se joacă de-a politica și ne-au prostit o dată în plus.