Iluzia Ambasadorului american

Semne diacritice

Retorică sau nu, întrebarea Ambasadorului american James Pettit ar merita un răspuns, pentru noi înșine în primul rând: de ce o bună parte din cetățenii noștri nu apreciază sau par să nu aprecieze asistența financiară generoasă, permanentă, pe care ne o acordă SUA și UE de-a lungul multor ani de zile, de ce nu prețuiesc ajutorul pe care ni-l oferă în procesul de democratizare și reformare a statului Republica Moldova, preferând să se orienteze spre Rusia, care nu numai că nu ne ajută, ci ne și pedepsește economic, închizând ușa pieței sale pentru produsele moldovenești. Ca să nu mai vorbim despre faptul că ocupă o parte a teritoriului nostru și întreține regimul separatist, marionetă, de la Tiraspol. Dl James Pettit nu spune că atitudinea unora dintre noi i se pare irațională, ilogică, dar întrebarea sugerează acest lucru.

Există o categorie de cetățeni care îl admiră pe Putin și poartă cu ostentație panglica „colorado” stropită de sânge georgian și ucrainean, urând Occidentul pentru simplul fapt că acesta există și concurează cu Rusia, dar, probabil, nu la ei se referă Ambasadorul. Categoria respectivă este inflexibilă și, de altfel, se întâlnește oriunde au emigrat foștii cetățeni sovietici, inclusiv în SUA. Factorul etnic joacă un rol, dar nu este singurul în acest caz. Deși mai puțini, pentru Dodon au votat și persoane care muncesc în Europa, inclusiv în România.

Dacă am decis că trebuie să ne modernizăm și să ne integrăm în Europa, este ilogic să ne răzgândim din cauza că liderii care au promis să ne ducă în Europa sunt niște canalii, niște ticăloși, niște hoți. Evident, mulți cetățeni moldoveni sunt dezamăgiți de liderii proeuropeni. Și au de ce. Dar cine i-a ales? Nu chiar noi înșine? Dacă observi că șoferul autobuzului în care ai urcat e beat sau neîngrijit, schimbi autobuzul, urci în altul, nu te îndrepți din această cauză în direcție opusă. Dacă firește, te-ai gândit bine, ți-ai ales în mod logic, rațional, destinația, punctul final al călătoriei. De ce se răzgândesc o parte din cetățenii moldoveni? – aceasta-i întrebarea. „Oscilația” lor e și o chestiune de educație, de studii, de inteligență. O confirmă și sondajele de opinie.

Unii politicieni, analiști consideră că problema se rezolvă dacă eliminăm din competiția politică dihotomia est-vest, dacă transformăm Republica Moldova într-o „punte„ dintre Occident și Rusia. Numai că nu spun cum. Nici chiar dacă ar dispărea Uniunea Europeană și România, fuga noastră de Rusia nu ar înceta. Ea nu se schimbă. Ea are nevoie de „neutralitatea” noastră doar până reușește să ne „elibereze” din nou. Experiența proaspătă a Georgiei, a Ucrainei ar trebui să ne învețe minte.

Iluzia „punții” o are și Ambasadorul James Pettit: „De ce trebuie să existe o alegere? Eu nu înțeleg. De ce trebuie de ales Uniunea Euroasiatică sau Uniunea Europeană? De ce? De ce o alegere o exclude pe cealaltă? Nu este corect”. Ba este corect. Și inevitabil. Căci trebuie să alegi între ziua de ieri și cea de mâine, între democrație și autoritarism, independență și dependență, modernizare și stagnare.

Singura soluție e să forțăm o soluție. Toate sondajele arată că majoritatea tinerilor sunt proeuropeni, vor să meargă în Europa. Lor le aparține viitorul. Ne-ar aparține și nouă, dacă unii dintre moldoveni ar gândi rațional.