Există vreo șansă de împăcare între nașul lui Andrei Năstase și nașul lui Andrian Candu?

Semne diacritice

Zilele trecute, un coleg punea la îndoială rezultatele sondajelor care o plasează pe Silvia Radu în fruntea listei de candidați la funcția de primar al Chișinăului. Argumentul lui e că șansele ei sunt aproape inexistente, după ce în alegerile prezidențiale nu a reușit să adune niciun procent de voturi în municipiul Chișinău.

Deși chiar Alexandru Machedon, șeful de campanie a lui Andrei Năstase, confirmase că și măsurările efectuate de Platforma DA o arată pe Silvia Radu pe locul doi în preferințele electoratului, colegul nostru insinua că analiștii care o iau în serios pe Silvia Radu ar face jocul „coordonatorului”.

Ne întrebăm de ce el nu vede vreo diferență dintre alegerile prezidențiale, în care Silvia Radu părea căzută de pe lună, și cele locale, din municipiul Chișinău, în care ea pare mai în elementul ei, după dezastrul lăsat în urma sa de Dorin Chirtoacă? Din incompetență sau alte motive?

Cine s-a fript cu ciorbă…

Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în apă rece, nu-i așa? S-ar putea că aceasta să fie cauza pentru care chișinăuenii ar privi cu alți ochi la Silvia Radu. Nota bene, nu afirmăm, ci presupunem că există această posibilitate, dacă e să credem sondajelor, pe care, într-adevăr, trebuie să le tratăm cu mare prudență. Surprize pot apărea în orice alegeri, inclusiv în cele din 20 mai.

Pe de altă parte, șansele lui Andrei Năstase, fiindcă veni vorba despre el, depind de numărul cetățenilor care îl urăsc pe Plahotniuc mai mult, decât își doresc un oraș mai curat, mai îngrijit, cu o infrastructură modernă și servicii comunale calitative, care, din antipatie pentru Plahotniuc, ignoră problemele de integritate, de „proveniență”, de identitate politică ale „Făt-Frumosului națiunii noastre”. Numărul acestora îl vom afla în alegeri, însă Năstase face greșeala de a-i ofensa pe toți contracandidații unioniști, plasându-i în „buzunarul” lui Plahotniuc, fără să se gândească că va avea nevoie de voturile unioniștilor în turul doi. Sau poate știe că nu va ajunge în turul doi? Sau consideră că ei vor vota de nevoie pentru el?

Năstase ca Roșca?

Să nu fie așa de sigur, căci tovărășia lui cu Dodon și Usatâi, batista pe țambalul integrării europene nu au fost date uitării, unii unioniști nu văd mare diferență între el și Ceban. Nu e dat uitării nici momentul când el îi raporta lui Dodon că a eliminat „drapelele românești” din PMAN. Nu e clară nici originea finanțării PDA. Poate fi aceasta o construcție asemănătoare PPCD, ghidată de serviciile secrete rusești? Poate. Ca și PPCDul lui Roșca, PDA lui Andrei Năstase bate și demonizează partidele unioniste, menajându-le și colaborând cu cele proestice, inclusiv partidul lui Usatâi, care și-a recunoscut legăturile cu FSB. Dă de gândit și „operativitatea” cu care foștii admiratori și admiratoare de-ale lui Roșca s-au „reprofilat” și îl adulează pe Năstase, îi asigură legătura cu „cancelaria cerească”. Să fie la mijloc doar tradiționala îndărătnicie a călcatului pe aceeași greblă, doar idiotismul util?

O cunoștință îmi spunea zilele trecute că îl va vota pe Năstase, chiar dacă înțelege că în spatele său stau niște foști oligarhi din tabăra lui Lucinschi. Voi vota, a spus el, ca să punem capăt monopolului lui Plahotniuc, să fie doi oligarhi, nu unul singur, să existe o „alternativă”, căci așa începe democrația. E aici un sâmbure de adevăr, doar că în felul acesta mergem înapoi, nu înainte. Ne întoarcem la AIE, la negocieri în culise, la înțelegeri secrete, departe de ochii opiniei publice.

De ce Năstase i-a strâns mâna lui Candu?

Toți cei care îl preferă pe liderul PDA ignoră nevoile Chișinăului, tratează alegerea primarului ca o primă etapă a alegerilor parlamentare. Ceea ce este explicabil, dar incorect, dacă privim dezoligarhizarea ca pe un proces, nu ca pe o acțiune. Pericolul e că oamenii de afaceri reveniți la putere se vor înțelege cu Plahotniuc, cum s-au mai înțeles odată.

Există vreo garanție că nu se poate ajunge în acest punct? Nu există. De altfel, „politețea” și zâmbetul lui Andrei Năstase față de Andrian Candu, când îi întindea mâna de Ziua Europei, contrastează vizibil cu agresivitatea și rigiditatea Maiei Sandu, care a refuzat (inițial) până și participarea la o dezbatere publică împreună cu președintele Parlamentului. Chiar dacă declară că între el și Candu „nu poate exista dialog”, situația se poate schimba dacă se schimbă, în anumite condiții, relațiile dintre nașii lor, Victor Țopa și Vladimir Plahotniuc, aflați cândva în parteneriat de afaceri, preluând împreună, în mod ilegal, Victoriabank.

De aceea, mai corect ar fi totuși să votăm o persoană care îi reprezintă pe cetățeni, nu pe niște oamenui de afaceri frustrați, pe drept sau pe nedrept. Dacă ne dorim o clasă politică nouă, lideri onești, principiali, care nu vor negocia împărțirea instituțiilor de stat, ar fi corect să votăm un candidat competent, profesionist, cu calități de manager. Aceasta e primul pas în direcția bună. Andrei Năstase nu e nici măcar un candidat antioligarhic, el este, deocamdată, doar un canidat anti-Plahotniuc. Ceea ce nu e chiar același lucru.

De ce nu se unesc unioniștii

Oricare dintre candidații unioniști – Can, Codreanu, Munteanu (ordinea e alfabetică) – ar fi un primar mai bun decât liderul PDA. Dacă unioniștii s-ar uni, propunând un singur candidat, i-ar asigura astfel ieșirea în turul doi. Faptul că nu o fac e o dovadă indirectă că sunt de capul lor (sau chiar cineva dintre ei joacă de partea PDA). Dacă ar fi în buzunarul „coordonatorului” și ar depinde de Plahotniuc, acesta i-ar uni pe unioniști, căci e în interesul său. De ce nu-i unește? Uniți, unioniștii nu i-ar lăsa lui Năstase nicio șansă de accedere în turul doi.

Dacă totuși reușește liderul PDA să ajungă în turul doi, s-ar putea repeta situația din alegerile prezidențiale: PD să-i propună „mărul otrăvit” pe care l-a respins Maia Sandu, dar să o susțină în alegeri pe Silvia Radu sau Ion Ceban. De aceea, chemarea „Nu irosiți votul!” pare mai potrivită pentru cei care au de gând să voteze cu Năstase.