Este Andrei Năstase unchiul Maiei Sandu?

Semne diacritice

O săgeată cu vârf nesterilizat la adresa Maiei Sandu a fost lansată de Dumitru Spătărel, de la Tribuna. Din punctul lui de vedere, ezitările Maiei Sandu în chestiunea împărțirii „pe principiul egalității și parității” a locurilor pe viitoarea listă comună PAS-PPDA ar semnala, nici mai mult, nici mai puțin, că ea pregătește o viitoare alianță a PAS-ului cu PD.

În termeni sportivi, un asemenea procedeu se numește lovitură interzisă, sub centură. Chiar dacă ignorăm afirmațiile Maiei Sandu precum că acordul ei cu Andrei Năstase se referă la modul de formare a listei comune, nu și la numărul concret de candidați din partea PAS și PPDA, dl Spătărel știe foarte bine că o împărțire egală, pretinsă de Năstase, ar fi injustă, contrară regulilor, cutumelor politice, nu numai de la noi, ci de oriunde.

Maica Tereza din domeniul politicii

În toate sondajele, Maia Sandu, ca lider, și PAS-ul ca concurent electoral, este mult înaintea lui Andrei Năstase și a Platformei DA, care, de cele mai multe ori, este cotat sub limita pragului de trecere în Parlament. Pot să înțeleg de ce Năstase și tovarășii săi doresc să intre în Parlament pe umerii Maiei Sandu. Dar de ce și-ar dori Maia Sandu și colegii săi acest lucru? Este Andrei Năstase unchiul ei, este ea Maica Tereza a politicienilor de pe Bâc, vrea să transforme partidul într-o întreprindere de caritate politică?

Știu, știu, lupta antioligarhică… Dar nu se poate lupta împotriva oligarhiei într-un bloc în care locurile sunt împărțite cum se cuvine, corect, nu pe criteriul „parității”, ci al „meritocrației”? Să demonstreze PPDA că e de trei ori mai bun decât PAS! Apropos, ar mai insista dl Năstase pe „paritate”, dacă sondajele ar arăta că raportul de forțe e invers, în folosul PPDA?

„Datoria” Maiei Sandu

Întrebarea pe care nu și-o pune dl Spătărel e de ce PAS-ul Maiei Sandu iese, în toate sondajele, mult înaintea Platformei DA, condusă de Andrei Năstase? Unii spun: din cauza că Andrei Năstase s-a retras în favoarea Maiei Sandu în alegerile prezidențiale. De la această ipoteză imposibil de demonstrat provine ideea că Maia Sandu i-ar fi datoare lui Andrei Năstase, că e obligată să-l ia în cârcă.

Dar de ce s-a retras (cu mare scârț și cu mare întârziere, de altfel) Andrei Năstase din cursa prezidențială? Din altruism? Sau fiindcă nu avea șanse, fiindcă Maia Sandu arăta mai bine în sondaje? Și de ce arăta ea mai bine în sondaje? Fiindcă se afirmase ca ministră a Educației și se bucura de mai mare încredere din partea alegătorilor. Oricât și-ar excita acum Năstase amorul propriu, oricât ar critica sondajele, Maia Sandu era preferată de mai mulți alegători, existau și mai există motive de neîncredere față de persoana liderului PPDA.

Dincolo de unele detalii „jenante” (își ținea o parte din bani, cam câte o sută de mii de euro, pe conturile mamei și ale soacrei sale, casa din Chișinău nu era înregistrată pe numele său), Năstase reprezintă un grup de oameni de afaceri, foști parteneri ai lui Plahotniuc, animați de sentimentul răzbunării, iar răzbunarea lor nu coincide întotdeauna cu interesele Republicii Moldova.

Obsesia răzbunării

Doar din obsesia răzbunării, de altfel, putea să apară ideea lui Năstase de a merge împreună cu Dodon și Usatâi, aruncând în prealabil „batista pe țambalul integrării europene”. Aceasta în numele luptei cu oligarhia și corupția, pe care în afara integrării europene nu le poți stârpi. O pauză în mișcarea spre Vest e tocmai ceea ce-și dorește Moscova cu orice preț, ca, la momentul potrivit, să reușească să atragă Republica Moldova din nou sub mantaua sa.

PPDA va avea de câștigat, dacă va forma cu partidele de stânga un „front antioligarhic” în viitoarele alegeri, consideră dl Spătărel. E greu de crezut, dar Republica Moldova cu siguranță nu va avea de câștigat. E adevărat însă că Năstase și partidul său e mai apropiat, mai compatibil cu Dodon și Usatâi, cu partidele lor, decât cu Maia Sandu și PAS.

După „tehnologia” Frontului Popular

PAS și PPDA nu sunt partide „gemene”, cum îi place lui Năstase să repete. Deși au apărut cam în aceeași perioadă, PAS s-a constituit ca un partid european, în mod transparent, inclusiv transparența financiară. PPDA s-a format după „tehnologia” Frontului Popular, ușor de penetrat și de serviciile secrete ruse, și de Plahotniuc, dar și de manipulat.

Cine a convocat grupul de inițiativă numit „platformă”, care a fost criteriul de selecție a membrilor? De ce a fost ales președinte anume Andrei Năstase, venit din Germania, când în grupul de inițiativă erau persoane mult mai cunoscute, ca, de exemplu, Oazu Nantoi, Arcadie Barbăroșie, Valentin Dolganiuc… Cum au nimerit în platformă persoane compromise, dubioase? Cine finanțează acest partid?

Faptul că are relații cu Partidul Popular European nu e o garanție a calității PPDA. Cei de la PPE se lasă ușor amăgiți de cuvinte, ei au mai avut de a face cu un partid de aceeași factură. S-a numit PPCD, condus de Iurie Roșca (cel care, între timp, și-a schimbat, vorba lui Sergiu Mocanu, orientarea geopolitică și arată mai urât, chiar hidos, decât dacă își schimba doar sexul, fără să-și radă barba). Oricine încerca, la vremea respectivă, să semnaleze vreo incoerență, discrepanță în vorbe și fapte, agresivitate irațională împotriva aliaților PPCD din partea lui Roșca, era imediat etichetat kaghebist și învinuit de trădare a idealurilor mișcării naționale.

Admiratorii lui Roșca reprofilați

Astăzi, unii dintre admiratorii lui Roșca s-au „reprofilat” în admiratori ai lui Năstase și-l acuză că s-a vândut lui Plahotniuc pe oricine îl aldmiră pe liderul PPDA mai puțin decât ei. Atacul lui Spătărel asupra Maiei Sandu, fiindcă nu manifestă suficient entuziasm față de alianța cu Năstase, e un exemplu de acest fel. Totuși, îmi asum riscul să spun că, din punctul meu de vedere, decât să ducă în spate un partid eterogen, cu membri „reciclați” din mai toate partidele compromise sau moarte, cu relații obscure în lumea de afaceri și cea politică prorusă sau „statalistă”, legată de FSB și alte servicii secrete ruse, PAS-ul ar face bine să meargă de sine stătător în alegeri. Și lupta antioligarhică nu va avea de suferit, ci de câștigat. Căci sarcina maximă a opoziției proeuropene nu e preîntâmpinarea unei alianțe postelectorale cu PD, aceasta o vor decide alegătorii, ci aducerea în Parlament a unei generații noi de politicieni. Numai așa poate fi învinsă oligarhia.

„Jos Plahotniuc” nu e certificat de integritate

Chiar dacă Năstase va accepta raportul de 1 la 3 (și cu siguranță va accepta), în politică nu întotdeauna câștigi aliindu-te cu cineva. Uneori e mai bine să te disociezi de persoane care nu inspiră încredere deplină. Faptul că strigă „Jos Plahotniuc!” nu e un certificat de integritate și sinceritate, după cum faptul că a lucra la „Jos comuniștii!” nu a fost decât un camuflaj, un preludiu al trădării din partea lui Roșca. Alegătorul trebuie să aibă certitudinea că votează o nouă clasă politică, nu aduce în Parlament niște „cai troieni” antieuropeni, agenți secreți ai Rusiei sau reprezentanți ai unor oameni bogați, supărați pe Plahotniuc că i-a deposedat de zeci de milioane de euro (nu o spun din auzite).

Mai mult, liderului PD i-ar conveni o alianță între PAS și PPDA, care e vulnerabil din mai multe puncte de vedere. În felul acesta va lovi mai ușor în PAS, care poate deveni, în locul PLDM, un concurent real, serios, pentru PD, chiar în momentul când acesta se crede în vârful piramidei, inaccesibil. Calculul lui Plahotniuc e aproape realizat, căci, urcându-se cu insistență, fără demnitate, pe umerii Maiei Sandu, Andrei Năstase nu se va da jos la fel de repede. Asta de fapt a vrut să transmită Spătărel.