Dodon ca test al statului de drept și al supremației legii

Dodon nu se dezminte. În ajunul Crăciunului el a găsit un nou pretext de gâlceavă și conflict, refuzând să numească noii miniștri propuși de premierul Pavel Filip. Motivele invocate de el sunt nu numai de ordin calitativ - „inconsecvența, lipsa de profesionalism și oportunism regretabil în funcțiile și activitățile desfășurate anterior” de către „majoritatea candidaților”, „probleme de integritate”, faptul că unii dintre cei selectați de PD „au fost personal implicați în frauda bancară, participând la luarea deciziilor care au dus la devalizarea sistemului bancar din Republica Moldova” -, ci și cantitativ.

El consideră că o remaniere de o asemenea amploare poate fi efectuată doar de Parlament, căci, conform Constituției, prim-ministrul îi poate schimba doar „pe unii membri ai Guvernului”. Pe Dodon l-a deranjat și faptul că remanierea a fost anunțată nu de premierul Pavel Filip, ci de liderul PD, Vlad Plahotniuc.

Pavel Filip și-a repetat demersul de numire în funcție a celor șapte noi membri ai guvernului, iar Andrian Candu a declarat că în cazul refuzului repetat al lui Dodon de a-i accepta, PD se va adresa Curții Constituționale.

Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă înlocuirea a două treimi din membrii guvernului poate fi efectuată fără implicarea legislativului, având în vedere că prim-ministrul nu se schimbă și programul de guvernare rămâne același. Dacă magistrații vor obliga premierul să meargă în parlament, perioada remanierii ar putea fi extinsă pe durata câtorva luni, pentru ca numărul miniștrilor înlocuiți să corespundă sintagmei „pe unii membri ai Guvernului”, definite de CC.

În ce privește, respingerea candidaților „la pachet” pentru „lipsă de profesionism” și „probleme de integritate”, Curtea nu are cum să-i dea dreptate, și Dodon știe bine lucrul acesta. Se va conforma el deciziei CC sau o va sfida ca data trecută, în cazul ministrului Apărării? Linia comportamentului prezidențial este una evident teatral-confruntațională. El declara zilele trecute că nu va promulga nici legea împotriva propagandei ruse, împingând în mod vizibil guvernarea să inițieze demiterea sa din funcția de președinte al Republicii Moldova.

Cum va proceda PD? Plahotniuc nu mai poate activa (fără a cădea în ridicol, fără a compromite statul Republica Moldova) „butonul” suspendării temporare a președintelui, ca în cazul lui Eugen Sturza. Și nici jocul președintelui socialist nu e corect să-l accepte.

În această situație, corectă ar fi nu demiterea, ci punerea sub acuzare a lui Dodon pentru infracțiunea de sfidare și încălcare conștientă, demonstrativă a Constituției. PPEM promitea să vină cu un proiect de lege care să amendeze Codul Penal în acest sens. Dar și așa, conform Constituției, „Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvârșește o infracţiune” (art. 81 (3)).

Este nerespectarea legii, sfidarea deschisă a Constituției, o infracțiune? Sigur că este. Dacă un șofer este sancționat pentru depășirea vitezei sau pentru altă încălcare a regulilor de circulație, indiferent dacă a omorât pe cineva, un președinte care nu respectă, în pofida jurământului depus, legea fundamentală a Republicii Moldova de ce nu este pedepsit?

Deputații nu pot admite în continuare ca președintele, amețit de putere, să se plaseze deasupra sau în afara legii, a Constituției. Nimeni până la Dodon nu a făcut lucrul acesta. Pedepsirea sa devine un test al statului de drept, al supremației legii în Republica Moldova.

E un test pe care nu l-am trecut în 2017. Vom reuși în 2018?