Deputați cu două voturi

Semne diacritice

Temerile noastre s-au îndreptățit, proiectul de lege privind schimbarea sistemului electoral nu ia în calcul participarea transnistrenilor la alegerile parlamentare, decât după recâștigarea controlului asupra raioanelor separatiste. Astăzi, deoarece teritoriul Republicii Moldova alcătuiește o singură circumscripție, Parlamentul îi reprezenta formal și pe transnistreni, oricât de mică ar fi participarea lor la alegeri. Odată cu adoptarea proiectului de lege propus de PD, această reprezentativitate se va suspenda și transnistrenii se vor pomeni de jure în afara spațiului electoral național.

În schimb, găgăuzii vor avea șansa să-și trimită în Parlamentul Republicii Moldova un grup de deputați, în pofida faptului că legislația în vigoare nu permite înființarea partidelor etnice. Astfel, se produce o federalizare de facto a Republicii Moldova, găgăuzii vor obține o tribună a lor în Parlamentul de la Chișinău, ceea ce în sine nu ar fi rău, dacă nu ar exista riscul folosirii acesteia în scopuri separatiste, pentru a promova interesele Rusiei. Chiar să fie atât de disperat PD-ul, încât să pună în pericol continuu integritatea teritoriului național?

Ca să muște mai ușor nada uninominalului, alegătorii sunt ademeniți cu posibilitatea revocării deputatului prin referendum, în cazul în care acesta „nurespectă interesele comunității din circumscripție, nu exercită în mod adecvat atribuţiile de deputat prevăzute de lege, încalcă normele morale şi etice, fapte confirmate în modul stabilit”.

Intenția ridică semne de întrebare din punct de vedere constituțional, căci „orice mandat imperativ este nul”, căci „deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului”. Însă, chiar făcând abstracție de Constituție, autorii nu pare să se fi gândit la consecințele unei asemenea acțiuni. Dacă va fi adoptat acest proiect, se va deschide o cutie a Pandorei. Deputații pot fi persecutați pentru viziunile lor politice, preferințe confesionale sau sexuale sub pretextul că „nu respectă interesele comunității”. Singurul motiv clar de ridicare a imunității, care nu creează confuzii, este încălcarea legii și o sentință definitivă a justiției în legătură cu aceasta. Restul e populism deșănțat.

Fiindcă autorii proiectului fac deseori referințe la experiența țărilor democratice, nici în România, nici în oricare altă țară din Europa nu există posibilitatea revocării prin referendum a deputaților și senatorilor (doar în Elveția oficialii aleși prin vot popular pot fi revocați la nivelul cantoanelor). În SUA, o inițiativă de acest fel la nivel federal a eșuat în 1992. Niciun membru al Congresului nu a fost revocat în istoria SUA.

De ce? Fiindcă Parlamentul este un organ strategic, care trebuie să se preocupe nu doar de ziua de azi, ci și de cea de mâine. Deși au fost aleși în circumscripții, deputații sunt în serviciul poporului, nu al unui grup de oameni dintr-o circumscripție oarecare. Rolul deputatului nu e să substituie autoritățile publice locale, nu e de furnizor sau agent de influență a acestora. Cât privește moralitatea, cine vor fi judecătorii? Comisia de la Veneția consideră că revocarea din funcție a unui oficial pe motiv de moralitate este incompatibilă cu statul de drept.

PD propune varianta cea mai puțin folosită a sistemului majoritar, câștigător este desemnat candidatul care obține o majoritate relativă de voturi, turul doi nu se organizează. Fiindcă nu contează prezența la vot, teoretic se poate ajunge în situația descrisă de un expert (străin) cu simțul umorului: va deveni deputat candidatul care va obține două voturi, dacă ceilalți concurenți vor obține câte unul. Restul voturilor se pierd. Un parlament ales în felul acesta va fi mai puțin reprezentativ decât ales prin sistem proporțional. Și trasarea circumscripțiilor nu va fi o sarcină ușoară. Varianta optimă ar fi perfecționarea actualului sistem proporțional, ca alegătorii să voteze pentru un partid și candidați concreți.

În general, sistemul electoral nu este decât o „haină” a procesului democratic, simpla lui schimbare nu asigură succesul. Există țări care aplică același sistem de votare, dar consecințele sunt diferite, unele o duc bine, iar altele rău. Cauza eșuării Republicii Moldova e alta și de ce am pierde timpul amăgindu-ne? E cum am schimba toarta unei găleți sparte.