De ce se agită din nou găgăuzii?

Semne diacritice

Vă amintiți, stimați cititori, cum a apărut ideea referendumului găgăuz din 2 februarie 2014? Republica Moldova parafase, la summitul Pareneriatului Estic de la Vilnius, din 28-29 noiembrie 2013, Acordul de asociere cu UE, supărând foarte tare Moscova, care își închisese, ca măsură punitivă preventivă, piața pentru vinurile moldovenești.

Ca la comandă, găgăuzii s-au pus în mișcare și, la referendumul pe care l-au organizat foarte repede, au votat pentru ca Republica Moldova să adere la Uniunea Eurasiatică și ca Autonomia Găgăuză să obțină independența, dacă Republica Moldova și-o pierde (ceea ce era inutil, căci prevederea respectivă există în statutul UTA Găgăuzia, art. 1(4). Era vizată eventuala reunire a Republicii Moldova cu România, eventuala ocupație rusă a teritoriului nostru nu îi deranjează pe concetățenii noștri care au participat la consultarea de atunci.

Comratul nu s-a pronunțat niciodată pentru retragerea trupelor ruse de dincolo de Nistru, atașamentul său pentru „statalitate” e de paradă, e „până vin rușii, iar ei vor veni”, după cum s-a exprimat un vorbitor la adunarea de sâmbătă, 24 februarie 2018, a elitei administrative găgăuze, convocată de bășcănița Irina Vlah, nu fără pretenții simbolistice, în aceeași localitate Tomai, de unde a pornit campania pentru referendumul din 2014.

De data aceasta, găgăuzii se pun de-a curmezișul manifestațiilor simbolice de unionism din partea unui număr în creștere de localități ale Republicii Moldova. Ei nu au analizat argumentele unioniștilor, ci au strigat categoric niet și au cerut intervenția instituțiilor coercitive ale statului. De ce cred aleșii și funcționarii găgăuzi că e în dreptul lor să închidă gura reprezentanților altor localități, aleși în mod legitim, e o chestiune pe care nu și-a pus-o nimeni dintre reprezentanții autorităților locale, participanți la adunarea din Tomai.

Ei și-au arogat cu de la sine putere funcția de gardieni ai „statalității”, dar aceasta nu le dă dreptul să amenințe, să nu gândească. De ce vocea lor ar fi mai importantă decât vocea primarilor și consilierilor din localitățile care s-au pronunțat pentru reUnirea cu România?

E simptomatic și îngrijorător că, la 27 de ani de la prăbușirea URSS, românofobia elitei găgăuze nu scade, ci pare să se intensifice, să ia turații. Reprezentanții găgăuzi vorbesc în continuare despre România și perioada interbelică în termenii propagandei sovietice, ei nu discută argumentele unioniștilor, ci le dau acestora lecții fățarnice de „patriotism”, pronunță sentințe staliniste, și – culmea! - îi amenință că vor pune mâna pe arme.

În timp ce România, pe care nu o cunosc, este pentru ei răul suprem, Rusiei i se iartă totul, inclusiv deportările, canibalismul provocat de foametea organizată, faptul că i-a nesocotit ca popor, trasând frontiera dintre RSSM și RSSU fără să țină cont de existența lor, împărțindu-i pe găgăuzi aproape în două, folosindu-i acum în mod ticălos ca „pârghie” în jocurile sale geopolitice. Sindromul Stockholm care face ravagii în Republica Moldova pare să-i fi afectat în mod deosebit pe găgăuzi.

Să nu existe la Comrat politicieni care să încerce să se gândească la perspectiva găgăuzilor, nu la planurile obsesive ale Rusiei? Mâine acestea s-ar putea schimba. Ne aflăm într-un zonă seismică, cu puternice mișcări tectonice din punct de vedere geopolitic, generate de prăbușirea URSS. Nu se poate discuta normal, fără șantaj, ultimatum și amenințări, problemele privind viitorul nostru comun, inclusiv opțiunea reUnirii cu România, pe care liderii găgăuzi o urăsc fără să o cunoască? Unionismul e legal, e constituțional, orice ar spune Dodon, și, dacă nu se vor împăca cu această idee, găgăuzii vor fi atrași mereu în jocuri politice fără rost, chiar primejdioase.

Cineva are interesul să confrunte în permanență Comratul cu Chișinăul și elita găgăuză se lasă folosită, contrar interesului găgăuz. De ce, de exemplu, nu ar analiza mai bine ideea revenirii la alfabetul latin din perioada interbelică, pentru o comunicare mai bună între noi și o cooperare mai fructuoasă cu celelalte popoare turcice, care folosesc acest alfabet?

La adunarea de la Tomai a lipsit Dodon, ca reprezentant al Moscovei, dar nici n-a fost nevoie, spiritul lui dezechilibrat, agresiv, românofob s-a făcut simțit. Impresia era că el le șoptea vorbitorilor ce trebuie să spună. Până la urmă, în democrație decide majoritatea și „războiul civil”, pe care l-a cobit în sminteala sa liderul de facto al PSRM nu e deloc obligatoriu. Ar fi un semn de comportament irațional, de imbecilitate.