Când vor iniția procurorii o anchetă la adresa Procuraturii Generale?

Semne diacritice

O undă de șoc mediatic s-a produs între Nistru și Prut în ziua de 4 martie, la 40 de ani de după cutremurul din 1977: a fost reținut și plasat în arest pentru 15 zile primul guvernator al Băncii Naționale a Moldovei (BNM), Leonid Talmaci, considerat un fel de Mircea Snegur în sistemul financiar-bancar al Republicii Moldova, unul din stâlpii „statalității” monetare.

În ultima vreme, dl Talmaci a lucrat în sectorul privat, ocupând funcția de președinte al Consiliului de administrație al unei bănci din Republica Moldova. Procurorii îl suspectează că ar fi participat, abuzând de postul său și de încrederea cu care era creditat, la sustragerea unor sume mari de bani din conturile Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule din două bănci, una fiind cea pe care o administra.

La scurt timp după anunțul Procuraturii Anticorupție, a reacționat Președinția, care s-a declarat „îngrijorată” de arestarea acestei „personalități importante” și și-a exprimat speranța că e vorba de o „eroare”, promițând să se documenteze. Chiar dacă Leonid Talmaci este membru al Consiliului economic de pe lângă Dodon, „documentarea” Președinției sună a presiune asupra justiției.

Și Andrei Năstase, liderul PPDA, a promis să acumuleze informații „din cât mai multe surse veridice”, pentru că „prin tăcere, riscăm să devenim complici”. Suspiciunea sa a fost provocată de „stilul în care s-a produs reţinerea şi arestarea, caracteristice epocii comuniste, preluat și de regimul oligarhic al fiului adoptiv”, fără ca el să precizeze care sunt particularitățile acestui „stil”.

Nici Dodon, nici Năstase nu pot face mare lucru, nu pot substiui justiția, dar fiindcă puțină lume crede că procurorii anticorupție de la noi acționează din capul lor, aceste semințe de reacții nu tocmai adecvate într-un stat normal cad pe un teren fertil. Deși e puțin probabil ca lumea să iasă în stradă pentru a apăra drepturile unui bancher, fie acesta și de calibrul lui Talmaci.

Actuala guvernare mai are a convinge nu numai propriii cetățeni, ci și partenerii externi că nu controlează justiția. Conform ultimului raport publicat de Departamentul de Stat al SUA privind drepturile omului în lume, citat de europaliberă.org, în anul 2016 în Republica Moldova a sporit anchetarea „selectivă” de oficiali, „din rațiuni politice”, în vreme ce „impunitatea”, adică aflarea deasupra legii a oamenilor influenți, „a rămas o problemă majoră”.

Din păcate, oricâte arestări justificate ar efectua procurorii noștri, neîncrederea față de ei, în interior și exterior, nu va dispărea, atâta timp cât nu vor inția o anechetă și la adresa… Procuraturii Generale și a Centrului Național Anticorupție. S-a mai spus: până nu se va clarifica de ce aceste două structuri au urmărit pasiv și complice devalizarea Băncii de Economii și „sifonarea” miliardului din rezervele BNM, eforturile procurorilor de a câștiga încrederea cetățenilor vor fi zadarnice.

Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă. Inactivitatea Procuraturii Generale și a CNA a transformat statul Republica Moldova într-o ficțiune, le-a dat curaj și i-a provocat nu numai pe aventurierii și combinatorii de pretutindeni, pe hoții profesioniști și amatori, ci și pe unii politicieni promițători și funcționari merituoși (nu ne referim la dl Talmaci, respectăm prezumpția nevinovăției), care nu au putut rezista tentației de a se îmbogăți repede. Banul e ochiul dracului, se știe. În mod ironic, ar putea acționa și ei în judecată statul și instituțiile sale, pentru că au tolerat dezmățul cleptocratic, pentru că nu și-au făcut datoria de a apăra cum se cuvine averea publică și cea privată.