Acrobațiile „fratelui” Frattini

Semne diacritice

La 1 martie, reprezentantul special al președinției italiene a OSCE a acordat, la Moscova, un interviu postului propagandistic RT. Ascultându-l pe „fratele” italian, aveai impresia că vorbește în numele prietenului său, Serghei Lavrov. Crede cineva că e posibil să te referi azi la starea Ucrainei, la sancțiunile aplicate Rusiei de UE, fără să menționezi vreodată despre ocuparea Crimeei și războiul pornit de Rusia împotriva „poporului frățesc” ucrainean? Frattini a reușit această performanță! Și nu e de mirare că și problema transnistreană Frattini o vede ca un propagandist rus.

RT: Unii politicieni moldoveni și prietenii lor din Vest, ca de exemplu senatorul american John McCain, cer de mult timp retragerea pacificatorilor ruși din Transnistria și, în 1999, la summitul OSCE, Rusia s-a angajat să facă acest lucru, dar nu l-a dus până la capăt. Cât de mare este această problemă acum?

Franco Frattini: Pur și simplu, aceasta nu este realistă azi. A vorbi despre prezența militară rusă nu ar fi realist, dacă nu creăm un pachet cuprinzător, care să includă alte puncte, ca de exemplu statutul prizonierilor, cum să fie tratate persoanele care sunt în închisori sau recunoașterea reciprocă a sistemului bancar… Eu prefer să încep cu probleme practice, tangibile de pe teren, abordarea problemelor mari să fie pasul următor.

Deși RT trișează în mod evident, „unii politicieni moldoveni” nu cer retragerea pacificatorilor ruși, ci a trupelor ruse rămase pe teritoriul Republicii Moldova din perioada sovietică, Frattini nu observă, din incompetență, sau nu dorește să observe, din „prietenie” față de Moscova, această confuzie deliberată, prin care auditoriului i se creează o falsă atitudine belicoasă, „ruptă de realitate”, a Chișinăului în problema transnistreană. Frattini, merge în mod evident pe mâna Moscovei, care condiționează retragerea trupelor sale cu soluționarea problemei transnistrene, în pofida angajamentului de la summitul OSCE din 1999, în Istanbul, care nu prevedea o asemenea condiție. Chișinăul dorește ca misiunea militară de pacificare, convenită prin acordul din 1992, semnat de Snegur și Elțin, să fie înlocuită cu una civilă. Moscova refuză și în acest caz. Ca să ceară retragerea pacificatorilor ruși, autoritățile Republicii Moldova ar trebui să denunțe mai întâi acordul din 1992.

RT: Nu multă lume în Europa știe unde se află Transnistria, dar eu cred că e un potențial și periculos punct fierbinte, deoarece acolo se află unul din cele mai mari și mai vechi depozite de armament din fosta URSS…

Franco Frattini: Știu

RT: …și parte a atribuțiilor pacificatorilor ruși e să păzească acest depozit de armament. Vreau să știu dacă vedeți aceasta ca o problemă bilaterală sau națională dintre… pe care o vizitați sau e ceva care privește Europa ca întreg, inclusiv OSCE pe care o reprezentați, deoarece presupun că aceasta e și o problemă de securitate…

Franco Frattini: e o problemă de securitate… e una largă. De aceea sunt bucuros că OSCE a stabilit ca prioritate Transnistria și mă roagă pe mine să încerc să negociez și să obțin progrese… E mai curând o problemă care poate fi rezolvată doar bilateral și cred că autoritățile în (Republica) Moldova sunt conștiente de aceasta. Prima reacție a viceprim-ministrei care este responsabilă de dosar și, vorbind cu mine la finele anului trecut, era foarte pozitivă în privința aceasta…

Dl Frattini se contrazice: ba că e problemă de securitate europeană, ba că e largă, ba că poate fi rezolvată doar bilateral și autoritățile moldave sunt conștiente de aceasta. Una e clar: el este orientat spre „progrese”. Reportera RT nu ratează momentul să puncteze incoerența și duplicitatea autorităților de la Chișinău, în expunerea lui Frattini.

RT: Spuneți de fapt că, în pofida faptului că vor ca pacificatorii ruși să plece, ei vor de asemenea ca aceștia să rămână să își îndeplinească funcția de gardieni?

Franco Frattini: Ei nu sunt oameni naivi, ei înțeleg că noi trebuie să rezolvăm criza, să rezolvăm conflictul înghețat, abordând una câte una problemele existente care sunt pe masă. Președinția precedentă, austriacă, a OSCE, a lăsat pe masă un pachet din 8 puncte. Datoria mea e să implementez toate cele 8 puncte.

Și dacă nu sunt „oameni naivi”, de ce autoritățile Republicii Moldova cer totuși retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova? Joacă teatru? Nu ar fi cazul ca doamna vicepremieră Cristina Lesnic să ne explice cum de a rămas dl Fratini cu această impresie după discuția cu ea? În acest context, și „manevrele” ciudate ale diplomației noastre la ONU în legătură cu intenția de a include chestiunea retragerii trupelor ruse pe ordinea de zi a Adunării Generale trebuie privite ca un spectacol? Atunci de ce s-a supărat premierul Pavel Filip, când presa a semnalat faptul „amânării” inițiativei respective până la calendele grecești?

La 9 martie, Franco Frattini a răspuns întrebărilor puse de Europa Liberă. De data aceasta, el pare să se fi documentat mai bine.

Europa Liberă: Dvs. considerați că retragerea armatei ruse nu e un subiect prioritar... dar părerea cunoscătorilor dosarului transnistrean e că anume aceasta armata e un factor destabilizator. De ce Rusia nu-și onorează angajamentele asumate la summit-ul de la Istanbul?

Franco Frattini: Este important să clarificăm ce se are în vedere atunci când vorbim despre „armata rusă”. Există o diferență clară între forțele trilaterale moldo-ruse-transnistrene de menținere a păcii și grupul operațional al forțelor rusești (GOTR). Contingentul de menținere a păcii, amplasat în Zonă de securitate, operează în cadrul acordului din 1992 pentru încetarea focului, care este și acum în vigoare. În mod distinct, GOTR este amplasat în afara Zonei de securitate și nu face parte din misiunea comună de menținere a păcii. Declarația summit-ului de la Istanbul, pe care ați menționat-o, se referă la GOTR. De asemenea, țin minte că, în septembrie trecut, vorbind la New York la Adunarea Generală a ONU, premierul Filip a subliniat că cererea de a retrage trupele străine se referă la GOTR și nu la contingentul rus al forțelor comune de menținere a păcii. În acest sens, poate cunoașteți că declarația summit-ului de la Istanbul din 1999 a extins mandatul Misiunii OSCE în Moldova astfel încât să asigure coordonarea asistenței financiare și tehnice pentru retragerea și distrugerea transparentă a munițiilor și armamentelor de la depozitul din Cobasna. O parte din acestea au fost retrase sau distruse cu asistența OSCE până în 2004, când procesul a fost oprit. Reiterez poziția despre care Misiunea OSCE în Moldova reamintește regulat actorilor nemijlociți: OSCE este în continuare pregătită să joace rolul de facilitare odată ce acest proces este reluat.

Dintr-odată, dl Frattini și-a amintit niște lucruri, care îi lipseau din cap în momentul discuției cu RT. Posibil, și-a „amintit”, fiindcă vorbea în fața unui auditoriu mai bine informat, decât cel al RT. Problema e că, spre deosebire de Europa Liberă, RT își difuzează minciunile, pe care reprezentantul special al președinției italiene a OSCE a binevoit să le accepte, în toată Europa și peste Ocean.

Și dorința de „progres” a lui Frattini, ca și a predecesorilor săi german și austriac, prezintă un pericol pentru Republica Moldova, asigură o legalizare tiptilă a statului transnistrean autoproclamat. Următorul „pas mic” pe care trebuie să-l facă Chișinăul e „recunoașterea reciprocă a sistemului bancar”. Pericolul e cu atât mai mare, cu cât „coordonatorul executiv” ar putea fi tentat să-și rezolve problema relațiilor sale cu Rusia, dar și cu Occidentul prin concesii generoase în fața Tiraspolului. Acesta să fi fost motivul demiterii lui George Balan, aceasta să fi avut în vedere dl Frattini când a spus că „ei nu sunt naivi”?