DOSARE // CORUPȚII din R. Moldova scapă, de regulă, cu AMENZI: Câte persoane au fost condamnate la ÎNCHISOARE în anul trecut

Pe parcursul anului trecut, instanțele de judecată din R. Moldova au trimis la închisoare doar două persoane găsite vinovate pentru acte de corupție, alte două fiind condamnate la închisoare și plata unei amenzi.

Alte 30 de persoane au fost condamnate la închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, 18 dintre care au fost obligate să plătească și amenzi.

Cei mai mulți condamnați, însă, au scăpat cu niște amenzi - 56 de persoane.

Datele se conțin într-un studiu al Curții Supreme de Justiție (CSJ) care a analizat 97 de hotărâri judecătoreşti, pronunţate în anul trecut în privinţa a 105 persoane. Studiul cuprinde informaţii rezultate din analiza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile privind infracţiunile de corupţie, pronunţate în anul 2016, și constată că atât instanţele de fond, cât şi cele de apel stabilesc pedepse „prea blânde în raport cu caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei sau nu dau o apreciere cuvenită principiilor generale de aplicare a pedepsei stabilite”.

Potrivit CSJ, 83% dintre condamnați sunt bărbaţi, 60% au studii superioare, vârsta medie a acestora este cuprinsă între 35-50 de ani, 21% dintre corupție activau în cadrul organelor de drept sau justiţiei, 30% - într-o autoritate publică sau în cadrul unei instituţii medicale şi de învăţământ, 5% - în sectorul privat, iar 44% dintre inculpaţi nu erau angajaţi în câmpul muncii.



Douăzeci și două dintre dosarele de corupție examinate în instanță vizau angajați din sistemul justiţiei şi al organelor afacerilor interne au fost 22 cazuri, alte 14 - din cel al securității bugetului şi patrimoniului public sau întreprinderi de stat. Totodată, 12 cazuri vizau angajați din administraţia publică locală şi serviciilor desconcentrate, lase cazuri - din învăţământ, câte cinci - din sectorul privat și medicină etc.



Studiul CSJ concluzionează că „instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de faptul că sentinţa de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergenţele apărute au fost lichidate şi apreciate în mod corespunzător”.