Cui îi încurca statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Simbolul identității // „Ștefan cel Mare continuă să-i demaște pe acei mincinoși din istorie. Domnitorul și-a clădit națiunea și este mândria noastră, iar monumentul său este unul de valoare, cu o amprentă istorică deosebită”

S-au tras clopote și a fost sărbătoare în întreaga Basarabie. Străzile erau pline de oamenii care au venit în centrul Chișinăului, pentru a participa la prima sărbătoare a Limbii Române, la un an după adoptarea Declarației de Suveranitate unde era scris: „Suntem români și limba este română”. Evenimentul din 31 august 1990 a fost marcat de reamplasarea și dezvelirea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt, unde s-a aplaudat și s-a plâns de bucurie.

„În 1990, când am primit funcția de ministru al Culturii și Cultelor, prima acțiune a fost reamplasarea monumentului lui Ștefan cel Mare și restaurarea acestuia. Într-o lună, am adunat consiliul și am venit cu inițiativa ca, pe 31 august, să reinstalăm monumentul lui Ștefan cel Mare în locul inițial. Desigur că am avut și piedici, mulți spuneau că nu este posibil într-un timp atât de scurt. S-a lucrat mult, până în noaptea spre 31 august. Eram foarte uniți atunci, ne susțineam reciproc”, a declarat pentru Ziarul NAȚIONAL Ion Ungureanu, ministrul al Culturii și Cultelor în perioada 1990-1994.

Capodoperă în centrul Chișinăului

Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinăului este considerată unul dintre cele mai importante monumente din R. Moldova. Este o capodoperă a sculptorului Alexandru Plămădeală și a fost inaugurată oficial pe 29 aprilie 1928, la a X-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România, în Grădina Publică din centrul Chişinăului. Monumentul a fost turnat în bronz la Bucureşti, în atelierul lui V. Râşcanu, iar bronzul a fost primit din arsenalul bucureştean (tunuri-trofee turceşti, acaparate în timpul Războiului ruso-turc din 1877). Sculptorul a fost cel care a ales locul unde va fi instalat monumentul: la intersecţia a două străzi principale cu una din aleile centrale ale Grădinii Publice. Configuraţia locului, după proiectul sculptorului, simboliza Moldova. Statuia a fost instaurată pe un postament special, din piatră de Cosăuţi, autorul soclului fiind Eugen Bernardazzi.

Foto: Anul 1925

Mostră din 1475

În anul 1923, sculptorul Alexandru Plămădeală a primit propunerea de a elabora proiectul monumentului lui Ştefan cel Mare. Drept bază, i-a servit o miniatură din anul 1475, descoperită la Mănăstirea Humor. Din cele trei variante ale machetei, propuse pe rând, Comitetul, în frunte cu arhiepiscopul Gurie Grosu, a aprobat-o pe ultima: Domnitorul în veşminte voievodale, cu coroană regească pe cap, cu paloşul coborât în mâna dreaptă, iar în stânga - crucea sus ridicată. După ce a fost amplasat, monumentul Domnitorului a fost strămutat de trei ori și a fost supus riscului de a fi dus în afara orașului. Pe 28 iunie 1940, țara a fost invadată de sovietici, iar pentru a fi protejat, monumentul lui Ștefan cel Mare a fost dus de urgență la Vaslui. Doi ani mai târziu, pe 25 august, a fost readus la Chișinău și a fost așezat în fața Arcului de Triumf. „A fost amplasat acolo, căci astfel de considera că domină direct Piața Marii Adunări Naționale. Cu această ocazie, s-a schimbat puțin direcția statuii, ca să fie ajustată la noua poziție. Așa a fost până în anul 1944, după care a fost din nou evacuat, la Craiova”, povestește Ion Ungureanu.În 1945, monumentul a fost reîntors la Chişinău şi reinstalat. Crucea, spada şi inscripţiile au fost schimbate şi denaturate.

Foto: Anul 1943

Protestele patrioților basarabeni

În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare şi instalare a unui postament nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972, conducerea țării și-a propus să scape de monumentul „incomod”. Tot atunci, au fost demolate mai multe biserici și s-a aruncat în aer clopotnița. „Au vrut să scoată monumentul din oraș, dar după protestele patrioților, a fost lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment. Chiar și așa, cetățenii continuau să depună flori. Tot patrioții au fost cei care au apelat la un istoric rus, Nikolai Karamzin, care a spus că Ștefan cel Mare a fost un domnitor care a uimit pe toată lumea. Cu mijloace mici a făcut lucruri foarte mari, era modest și răbdător. Karamzin a luat aceste inscripții dintr-o cronică poloneză, unde era caracterizat întregul nostru neam”, continuă fostul ministru. După ce au primit aceste informații, patrioții basarabeni au scris mesajul pe o plăcuță și au pus inscripția pe monument.

Au dat jos steaua comunistă

În 1990, când a fost reamplasat monumentul, domnul Ion Ungureanu își amintește că tot patrioții basarabeni au fost cei care au insistat să nu fie amplasată steaua comunistă. „Acest fapt m-a ajutat foarte mult și atunci am pus problema canonizării lui Ștefan cel Mare. Nu întâmplător marele scriitor Mihai Eminescu l-a numit Sfânt pe Ștefan cel Mare. Marele Domnitor, așa era considerat și de către popor. „Atletul lui Hristos”, așa l-a numit un Papă de la Roma. Atunci am promis cetățenilor că, în ziua când Ștefan cel Mare va fi canonizat, vom scoate steaua cu cinci colțuri și o vom pune pe cea cu opt colțuri, a Maicii Domnului, unde se ruga Domnitorul”, a declarat fostul ministru. Timp de doi ani s-au căutat date și documente istorice, iar Ștefan cel Mare a fost canonizat de către Patriarhia Română. Astfel, în anul 1992, steaua comunistă a fost scoasă de pe monumentul Domnitorului.

Reîntors pe locul istoric, dangăt de clopote în toată țara

Odată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și inscripţiile iniţiale. „Era de o frumusețe nemaipomenită. A fost adus pământ de la Putna și presărat pe parcela ceea din față. Atunci când a fost dezvelit monumentul restaurat, au început să bată clopotele în întreaga țară, în toate satele, peste tot, așa am convenit cu toate bisericile. Și atunci, pe 31 august 1990, a început să fie marcată Sărbătoarea Limba Noastră cea Română”, își amintește cu emoție Ion Ungureanu.

Foto: Anul 2014

Fostul ministru al Culturii și Cultelor mărturisește că acum sărbătorește cu bucurie și tristețe Ziua Limbii Române. Credea că, odată cu trecerea anilor, situația se va schimba. „A fost o înțelegere ca grilajul din spatele monumentului să rămână negru, în semn de doliu, atât timp cât Basarabia este ruptă de Țară. Și să fie vopsit în alb doar atunci când va fi reîntregită. Nu a fost respectat acest pact și, la un an după ce nu am mai fost în funcția de ministru, grilajul a fost vopsit în alb, așa a și rămas. Ștefan cel Mare continuă să-i demaște pe acei mincinoși din istorie. Domnitorul și-a clădit națiunea și este mândria noastră, iar monumentul său este unul de valoare, cu o amprentă istorică deosebită”, a conchis Ion Ungureanu.