Capra cu trei iezi şi dreptul lupului la libera exprimare

Prezentul continuu

La ora când scriu aceste rânduri, canalul RTR Rossia încetează să fie retransmis în Letonia. Începând cu dimineaţa zilei de marţi, 8 aprilie 2014, în această ţară intră în vigoare decizia privind suspendarea pentru trei luni a difuzării postului moscovit.

Războiul informaţional împotriva Chişinăului

Televiziunea rusă este sancţionată pentru propagandă de război, informaţie tendenţioasă şi justificarea agresiunii împotriva unui stat suveran. Astfel, Letonia, ţară membră a Uniunii Europene, se alătură Lituaniei, un alt stat baltic, care a dispus anterior eliminarea oficiosului rus RTR.

Recent, şi Ucraina a luat măsuri punitive împotriva canalelor TV din Federaţia Rusă, încercând să contracareze războiul informaţional pe care îl poartă Kremlinul împotriva Kievului. Efectele vendetei mediatice, declanşate de Moscova, se resimt din plin şi la Chişinău.

24 de ore din 24, televiziunile ruse de stat scuipă megatone de venin şi ură în spaţiul informaţional de la noi. Republica Moldova, agresată mediatic de Moscova de ani buni, a devenit, în urmă anexării Crimeii, o ţinta predilectă a unei campanii furibunde de dezinformare a publicului şi de intoxicare a cercurilor politice.

Dacă e să dăm crezare televiziunilor ruse, societatea noastră ar fi supusă unui proces silit de fascizare, minoritatea rusofonă ar fi discriminată, iar autoproclamata republică nistreană s-ar sufoca în chingile unei blocade economice. Opiniei publice internaţionale, prin perorarea unor minciuni sfruntate, îi este prezentat astfel un tablou total distorsionat al realităţilor politice moldoveneşti.

De ce trebuie să urmăm exemplul Letoniei şi Lituaniei

Nu este de mirare faptul că, în această situaţie, există tot mai multe voci care îndeamnă să urmăm exemplul Lituaniei, Letoniei şi Ucrainei. Deputatul PLR, Ana Guţu, de exemplu, propune înlocuirea jurnalelor de ştiri ale televiziunilor ruse cu alte programe. Şi Consiliul Naţional al Audiovizualului, răspunzând multiplelor solicitări ale cetăţenilor şi experţilor, examinează posibilitatea adoptării unor măsuri care ar proteja spaţiul informaţional autohton.

Nu mică mi-a fost mirarea însă când am aflat că unii colegi de breaslă şi reprezentanţi ai ONG-urilor de media se opun adoptării de sancţiuni împotriva televiziunilor ruse, invocând dreptul lor la libera exprimare. Se susţine cum că impunerea unor interdicţii asupra posturilor TV de la Moscova ar crea un precedent periculos şi ar fi în totală contradicţie cu standardele europene.

Eu îmi dau seama că presa este vaca sacră a democraţiei care nu trebuie atinsă. Numai că acest lucru este valabil în condiţii de normalitate care la ora actuala strălucesc prin absenţă. Afară e război.

Lumea se confruntă cu un atentat rusesc foarte periculos asupra ordinii mondiale. Tocmai de aceea, SUA şi UE ţin cu tot dinadinsul să pedepsească Moscova pentru invadarea brutală a Ucrainei.

Cinci argumente în favoarea sancţionării televiziunilor ruse

A invoca libertatea cuvântului în aceste împrejurări e ca şi cum capra cu trei iezi ar cere să fie respectat dreptul lupului de a-şi schimba vocea, ca acesta apoi să-i amăgească şi să-i halească odraslele când vor rămâne singure acasă. Există cel puţin cinci motive care îndreptăţesc sancţionarea, într-un cadru legal european, a canalelor ruseşti.

Primul. Cum la televiziunile ruse de stat nu există pluralism de opinie şi programe independente, ele au încetat să mai fie nişte instituţii media, coborând la umila condiţie de maşinării ordinare de spălare a creierului.

Al doilea. Posturile Pervîi Kanal, RTR, NTV şi altele încalcă grosolan prevederile Codului Audiovizualului din Republica Moldova, care obligă radiodifuzorii să respecte dreptul consumatorului la o informaţie obiectivă şi veridică.

Al treilea. Posturile TV din Federaţia Rusă justifică cotropirea şi anexarea teritoriului unui alt stat suveran.

Al patrulea. Emisiunile televiziunilor de stat de la Moscova conţin retorică şovină, instigare la intoleranţă etnică şi îndemnuri la separatism.

Al cincilea. Propaganda războiului, întreţinută de televiziunile ruse, aduce atingere intereselor naţionale de securitate.

În aceste circumstanţe, sancţionarea posturilor TV din Federaţia Rusă este o necesitate vitală. Ca să nu mai spun că interdicţiile impuse lor cadrează întocmai şi cu normele naţionale, şi cu standardele europene în materie de libertate a presei şi cuvântului.

Cine va tergiversa luarea unor măsuri de anihilare a propagandei de război a Rusiei, va deveni, cu voie sau fără voie, complicele forţelor din afară care ne doresc răul. Conduita acestuia va echivala cu refuzul de a da o mână de ajutor omului care s-a pomenit la mare nevoie.